Fărădelegea lui Călin – Zâdul țivil
Sau cum să devii din olăcar proprietar.
Incorect cu totul. Până la urmă există încă un contract, cu toate stipulările de cazuistică adăugate. Adică dacă nu poate, nu mai vrea sau cine știe ce alt motiv intervine și transportatorul nu-și îndeplinește obligațiile primordiale, anunță, așteaptă cinci zile și în ultima dintre situații, versiunea a treia, ,,… va valorifica bunul…”. Pentru situația în care valoarea produsului nu acoperă costul transportului. De aceea n-aș accepta un astfel de transport, oricare ar fi necesitatea. Un bun exemplu este cumpărarea și transportul unui produs de pe site-ul de Thomann de instrumente muzicale și accesorii. Tocmai ultimele fiind vizate. Iată. Un șurub special pentru un stativ de microfon costa între 3 și 5 euro. Transportul către România este 20 de euro. Ceea ce, în caz de refuz, negăsire a expeditorului, produce un prejudiciu de cel puțin 15 euro transportatorului. Și vă pot înșira cel puțin încă zece asemenea. Variantele celelalte pentru însușire sunt bun alterabil sau deteriorabil. Orice altă situație impune păstrarea în depozit la sine sau la un terț. Un dram de justiție la Al. 2 pe injustiția Al. 1. Se vinde bunul, se recuperează sumele, se pune la dispoziția expeditorului diferența sau, pentru mai puțin, se așteaptă recuperarea diferenței de la el. Așa începeam, cu Al. 3, când, până la așteptarea noilor instrucțiuni de la expeditor, motivele împiedicării se risipesc și transportul se poate efectua ca în condițiile inițiale. (Art. 1972)
Clientul nostru, stăpânul nostru suprem. Cine altul? Cu toate efectele ulterioare, expeditorul poate retrage bunul de transportat înainte, în cursul transportului, poate amâna, poate cere înapoierea bunului la locul de plecare, poate schimba destinatarul, destinația sau orice ține de expediție. Doar să facă solicitarea către transportator. Un singur lucru nu poate permite: divizarea transportului. Dacă legea spune însă ba, poate face orice îl taie mintea. De asemenea, în capul tuturor articolelor ce vizează transportul îl puneam pe acesta: Art. 1973.
Izmenirea populară…. După predarea duplicatului de transport, expeditorul nu mai poate cere modificări la contractul de transport, dreptul acesta îi revine destinatarului. Aici se face trimitere la Art. 1977, generalizatorul tuturor obligațiilor și drepturilor prin acceptarea contractului de transport. Aproape inutil. Bun de situat în articolul de față, 1974.
De la cerere la emanare. Terminologie analoagă, sinonimă, fără totuși a fi o necesitate. Transport cu condiții reglementate de legi speciale. Refuz de executare a unor dispoziții ulterioare. Să nu tulbure grav ,,… bunul mers al exploatării…”. Nu se specifică la ce exploatare se referă. Schimbare de destinație – spor de taxe și cheltuieli care nu acoperă valoarea bunului. Ce-i pasă? Chiar primită dispoziția de modificare, tot trebuie înștiințat expeditorul de executarea imposibilă. (Art. 1975)
Un alineat inutil, constituit din bucăți deja publicate. Ca bunurile vor fi puse la dispoziția destinatarului, posesorului de ordin…. La termene, locuri stabilite, după uzanțe…. Ăl cu ordinul fiind obligat să-l remită transportatorului după predarea bunului. În rest cutume. Predare la domiciliu, sediu, anunț de sosire la un anumit termen, de predare și în alt loc decât cel de domiciliu, sediu. (Art. 1976)
Pentru 1977 mergeți în urmă.
