Ora de muzică 53
Padovani a rămas pe dinafară, Andy a rămas până la decesul trupei al cărui succes părea unul fără de sfârșit.
Atracția pentru un astfel de trio s-a declanșat în Andy ascultându-i pe Police în Marquee Club din Londra. Atât de fascinat a fost de idee încât a gândit că doar el putea suplini cu succes rolul de chitarist în trupă. Ceea ce s-a și întâmplat. Toți trei s-ar putea numi navigatori contra curentului. Când marea majoritate a trupelor tindea să-și expandeze numărul de membri pentru a reuși mai bine să redea pe scenă noile stiluri rock progresiv, simfonic, dar și alte genuri contemporane, ei se încăpățânau să susțină același punk britanic al anilor 70 cu influențe din reggae, jazz și pub rock, chiar dacă criticile cele mai dure veneau din branșă de la alți colegi muzicieni care îi considerau într-un fel bastarzi ai genului. După cum spune și Christopher Gable din punk au luat nervul și energia chiar dacă era ciudat ca un membru al trupei să fie blond și tuns scurt, să poarte tunici, să sară neobișnuit de sus pentru un basist sau ca toboșar să-ți susții stilul de cântat aproape ca un maniac. Și adoptarea părului blond are o poveste și ea provine de la propunerea lui Tony Scott de a filma o reclamă pentru Wrigley’s Spearmint chewing gum, v-o amintiți probabil, la gumă mă refer, cu condiția de a se vopsi toți în culorile soarelui.
Ce vremuri disperate, ce lipsă de bani! Mulți dintre muzicieni ajung să n-aibă ce mânca, darămite să mai pună pe masă o bucățică de pâine pentru familie. Au filmat, au căpătat recompensa pentru prestație, dar reclama n-a fost difuzată niciodată. Până la înregistrarea primului album, Police reușește să adune din ce în ce mai mulți adepți, însă se implică și într-un proiect alături de germanul Eberhard Schoener. Din colaborarea lor ies trei albume și o experiență în genuri mixate de rock, jazz și electronică, experiență ce va înlesni definitivarea stilului de mai târziu al lui Police, prestații apreciate pozitiv de publicul german în ceea ce-l privește pe Sting a cărui voce era neobișnuit de stridenttă. Primul album, Outlandos D’Amour s-a înregistrat greu, cu un buget mic și cu teama ca nu vor fi primite piesele așa cum își doreau cu toții. Cel mai sceptic s-a arătat fratele mai mare al lui Stewart, Mike Copeland III, dar și cel mai entuziasmat când a ascultat Roxanne, motiv pentru care obține un contract semnat cu A&M Records. Cu toate eforturile din primăvara lui 78 piesa n-a devenit succes în topuri, mai mult, a fost catalogată de BBC drept o piesă ce încurajează prostituția, așa că a interzis-o ca apariție. Ca să fenteze oarecum postul, Copeland participă sub denumirea Klark Kent cu piesa solo Don’t Care, cântând toate instrumentele și vocile pe înregistrare, dar în cadrul emisiunii Top of the Pops este flancat de mulți prieteni mascați, mimând cântatul, printre care Sting și Andy. Piesa obține un loc 48 în topurile britanice. De interzicere are parte și Can’t Stop Losing You pentru că Copeland apare pe un cub de gheață topit de un radiator portabil. Melodia obține poziția 47. So Lonely nu intră în topuri însă în 79 Roxanne se urcă până pe poziția 12 în Marea Britanie, pe 31 în Canada și 32 în State. Can’t Stop Losing You este cu mult mai norocoasă după turneul întreprins în America, urcă pe locul 2, Fall Out doar locul 47.
