Fărădelegea lui Călin – Vadul țivil
Boala nevindecabilă a secolului: automobilul.
Cu dedicație și în Codul Civil. Consecințele existenței lui. Nu preumblarea haotică a indivizilor este legiferată în Art. 1955 și următoarele, ci doar cea ce constituie plimbarea contractuală. Avem transportator și transportat, fie că este om – și aici lipsește din categoria viețuitoare animalul – persoană, fie că este bun, transportatorul se obligă la ,,mutat” pe roți, pe apă sau pe calea aerului. Pe bani, de la… la, într-o perioadă prestabilită. Pasager, expeditor sau destinatar buni de plată.
Mi ți-l înaintez pe Băsescu. Cu toate relele firii infatuate și dictatoriale – să recunoaștem -, la un consult pe teme maritime mi-ar fi dezvăluit denumirea documentului ce atestă pe de o parte transportul unor mărfuri pe apă, pe de alta factura cu cantitatea, greutatea și felul încărcăturii. Cu încă o variantă apropiată: contract semnat de comandant ce certifică îmbarcarea mărfurilor și obligația de a le preda la destinație. Conosament. Și puteam jura, fără căutare, că se încadrează la franțuzisme, fără să fie străin neamțului și rusului. Dar Art. 1956 enumeră aproape toate formele prin care se dovedește contractul de transport, de la scrisoare de trăsură la recipisă de bagaje, de la foaie de parcurs la tichet, legitimație de călătorie sau altele, înglobate fiind la ,,… documente de transport…”.
Ce e în bucătăria transportului…. Mai mulți transportatori în două combinații: succesivi, combinați. Cu același mod de transport, respectiv moduri diferite. Regula: să predea unul către altul până la final, fără să ceară încuviințarea expeditorului sau a călătorului. (Art. 1957)
Cum și alte ori se întâmplă, nu se pun moț generalitățile toate și nici la coadă. Ca și acum, abia la Art. 1958 se dezvăluie că aplicabilitatea dispozițiilor din capitolul acesta ,,… se aplică tuturor modurilor de transport…”. Or fi și excepții, nu sunt excluse, prin alte legi speciale. Gratuitate…. O iluzie. Nici când fac doi pași spre muncă, deh, cu frații, ei șoferi, eu pasager, nu este pe degeaba călătoria. Nu bagi în rezervor, nu pornește-al ei motor. Al mașinii. Propunerea Al. 2 este de nesupunere a acestei călătorii necontractuale la parte din legea de față. Însă este diriguită, fără să se stipuleze, de altele. Doar ,,… prudență și diligență.”. Pentru cel ce se angajează la o astfel de hămăleală încape, întemeiat, refuz la transportat bunuri. Călătorii se supun instrucțiunilor. (Art. 1958)
Mi se par cam puține cuvinte pentru uriașa povară pe care și-o asumă transportatorul. Că nu poate limita răspunderea e clar, dar mici adăugiri nu stricau deloc, un exemplu larg ar fi liniștit apele în cazul unor viitoare probleme. Despre fortuit și forță majoră la fel, prejudiciile fiind mereu scuzabile din punctul de vedere al celui ce le creează sau care și-a asumat răspunderea. Găsește motive destule: trafic aglomerat, defecțiuni inopinate, accidente în trafic, turbulențe în aer și pe apă. (Art. 1959)
Subcontractarea la transport se transformă în substituire. Altul va executa obligațiile transportului, intrând automat ca parte în contract. Plata, desigur, o primește contractantul, beneficiarul liberând pe toți substituiții. Aveam așteptări, să se ivească și micile probleme în speța efectuării rulajului aer-apă-pământ neremunerat la subcontractanți. Probabil că vor fi stipulate în viitor. (Art. 1960)
