Fărădelegea lui Călin – Sadul țivil
După mine dacă era, renunțam….
Fiind la lichidarea societății, mi se părea firesc să las doar lichidatorul să plătească creditorii societății, ei rămăseseră să se ocupe de treburi după ce primiseră în primire toate ale societății. Deci, ce caută asociații și doar ,,… după caz…” lichidatorul? (Art. 1945)
Contrariat sunt și de lipsa unui alineat care la Art. 1946 să ia în considerare și situația în care nu se acoperă din aportul asociaților datoriilde. Aici există doar varianta în care după plata obligațiilor aportul rămâne întreg, se împarte după proporția inițială asociaților și dacă mai rămâne un ,,… eventual excedent…”, acesta se consideră profit și va fi repartizat după același algoritm. Aceștia sunt în mare parte bani. Obiectele din folosință, uzufructul se restituie în natură. Iată și sulta – nesperată, neștiută – pentru bunurile ce se consideră masă patrimonială și ce se vor înapoia asociatului în natură. Neștiută ca termen, însă cine le știe pe toate? Să fie după dex diferența de valoare la schimbul de obiecte. Vine cu mâna… goală, cu capul plin și rămâne și cu ceva la închiderea societății: ,,… bunurile rezultate din prestația sa…”. Și-o sultă la nevoie. Nu întrezăresc obiectul care să nu poată fi întors către asociați, să fie atât de interzis de lege încât să fie vândut la licitație și să se întoarcă sub formă de cotă totuși la aceeași asociați.
Măcar pentru o parte din nedumerire m-am înșelat, activul net de nu poate fi folosit ,,… pentru înapoirea în întregime a aporturilor și pentru plata obligațiilor sociale…”, pierderea este proporțională cu cota parte a fiecărui asociat. (Art. 1947)
Am aceeași senzație că ,,împărțeală” rămâne inadecvat ca sonoritate pentru Codul Civil și lege în general. Împărțire era mult mai nimerit pentru despărțirea și alocarea ,,… în natură a bunurilor societății…”. În conformitate cu cea a bunurilor ce se constituie în proprietate comună. (Art. 1948)
Ne-am descotorosit de societate și ne-am întors la asociere, dar cu participație. Neînsemnând ce gândiți, deloc chiar. Se referă la…. Ba. Căci de nu citești interpretarea noțiunii, riști să greșești. Asigurarea de participare la beneficii și pierderi reprezenta într-o lectură normală doar împărțirea și a câștigurilor, și a pierderilor cu anumite persoane, fără ca acestea să pună vreo lețcaie. Și este exact invers. Vii cu contribuție, ai parte de toate. Nu, nu ai nimic. Exemplul legislatorilor și comentatorilor este despre un întreprinzător care nu are fonduri și se asociază ulterior cu alții. (Art. 1949)
Ca să fie bun, contractul trebuie să fie redactat în forma înscrisului. (Art. 1950)
Am mai căutat ce-i cu participația și am conchis că e o chestie operațională, necesară doar cât țin anumite obligații și drepturi convenite între un x și un y economic, să le spunem. De aceea trecătoarea asociere nu poate căpăta personalitate juridică și nu oferă terților un drept anume, ei rămân relațional obligați doar față de asociatul cu care au contract. (Art. 1951)
Aporturile rămân la nivelul temporal al asocierii cu participație, fiecare este proprietar pe bunul asociat, dar el poate deveni bun comun în perioada lucrativă, poate trece în proprietatea celuilalt, cu respectarea formalităților legale, iar la finalul colaborării poate fi redobândit în natură de către asociatul ce l-a înstrăinat. (Art. 1952)
Avantajele participației. Pot acționa în contul asocierii, dar se angajează și contractă în nume propriu cu terții. În cazul în care acționează ca și cum ar fi parte deplină în asociere, de actele efectuate față de terți răspund solidar. Terțul însă ține doar de asociatul cu care a contractat. Limitările față de terți, garantările de beneficii minime sunt interzise. Scrise nu fac două parale. (Art. 1953)
Secțiunea pune punct cu câteva generalizări despre convenție – determinantă în forma contractului -, despre durată, condițiile de asociere, precum și despre lichidare și dizolvare. Ceea ce nu este cazul asocierii prin participație. (Art. 1954)
