Fărădelege lui Călin – Radul țivil
Da, bre, dar cui profită?
O astfel de ambiguitate mă îndreptățește să întreb cine vor fi cei ce vor beneficia de acțiunea pentru repararea prejudiciului. Societatea? Însă ea este până una-alta o asociere de persoane și un cumul de capital și efecte ale lui. Asociații? Sigur ei. Terții? Într-o oarecare măsură și dânșii. Acțiune reparatorie ce se încadrează în maxim 3 ani de la declararea nulității. Și dacă dispare nulitatea și se regularizează problemele de legalitate, despăgubirile păstrează termenul ternar de ani și se prescriu imediat după. (Art. 1936)
Să privim lucrurile cum sunt. Nu-mi închipuiam altceva, dacă societatea avea doar un bun al unui asociat de pus la comun, era clar că acesta are drepturile cele mai multe și ar putea reprezenta totul, pieirea înainte de a fi adus bunul, deși promis, poate dizolva, înceta existența societății. Dar Codul Civil consideră că se poate și fără, iar societatea are haz să continue și fără omul și bunul pierit. De altfel societatea piere oricum pe baza considerentului anterior, că fără obiect societatea nu mai poate fi. (Art. 1937)
Pare neverosimil. Cumva prin filmele americane se demonstrează că lipsa unui asociat nu pune lacăt pe societate, indiferent de aport. La noi însă este invers. Moare asociatul, i se pune stavilă pe tot ce face, societatea a încetat. Persoanele juridice asociate de asemenea, când nu mai sunt subiect de drept, societatea nu mai există. Cazul trei încetează activitatea unei societăți dacă un singur asociat este falimentar. (Art. 1938)
Moarte, totuși continuăm cu cei vii, moștenitorii. Condiția: să se specifice în contractul societății. (Art. 1939)
Sigur. Moștenitorul al cărui testamentar a fost exclus pentru a nu mai fi venit cu bunul promis, pierit, va primi doar partea cuvenită celui moștenit. Drept urmare, alte drepturi și obligații nu mai are. (Art. 1940)
Cam multe pentru un om…. Lichidatorului i se alocă cinci alineate, deși se puteau restrânge la două, știind deja cine poate numi unul și încă vreo două alte chestiuni de prin Codul Penal. Judele e printre primii, asociații la fel. De revocat tot ei îl pot revoca. De meserie și experiență practician în insolvență. Mai mulți lichidatori înseamnă decizii unanime, indiferent de ce au de hotărât. (Art. 1941)
Ia te uită la Art. 1942, câtă sintetizare. De ar fi avut și precedentul un asemenea tratament…. Obligațiile lor, ale lichidatorilor, sunt similare administratorului.
După ce mi i-au făcut să semene leit, acum mi-i despart, deși îi pun laolaltă. Avem doi ce răspund legal aidoma celuilalt. Lichidator și administrator puși să ducă la bun sfârșit procesul de predare a bunurilor, a documentelor, să se prezinte bilanțul, să se facă inventarul, să se stabilească activul, pasivul. Iar la final cuplul să semneze. (Art. 1943)
Lichidatorul se transformă astfel în administrator, cu putere de vânzător al bunurilor sociale, de tranzacționar și de întocmitor de convenții arbitrale (transcrisesem arbitrare, greșit). El este societatea în justiție, dar fără drept de a iniția operațiuni noi. Ce mă încurcă pe mine: tranzacția, vânzarea nu sunt operațiuni proaspete? Desigur, de le face, răspunde. Daunele i se vor imputa. Dar iar intrăm în jocul justiției…. (Art. 1944)
