Spații culturale nr. 87 (12)
Nicolai TĂICUȚU
RAFTUL CU CĂRȚI
Antologia Laureaților Premiilor Eminescu Teiul de Aur și Teiul de Argint 2017-2021, Coordonator Elena Condrei, Editura Geea, Botoșani, 2012, 400 p. La ediția a XVIII-a 2019, Botoșani, au fost acordate premiile – Literatură: Premiul Eminescu și Medalia Teiul de aur – Valeria Manta Tăicuțu, Premiul Eminescu și Medalia Teiul de argint – Lucian Costache; Arte vizuale: Premiul Eminescu și Medalia Teiul de aur – Lucia Pușcașu, Premiul Eminescu și Medalia Teiul de argint – Romulus Harda; Colecții și colecționari: Premiul Eminescu și Medalia Teiul de argint – Gheorghe Dolinski; Restituiri istorice: Premiul Eminescu, Diploma în rang de excelență și Medalia Teiul de aur – Academician Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române; Folclor: Premiul Eminescu și Medalia Teiul de aur – Carmen Antal Cujbă; Publicistică: Premiul Eminescu și Medalia Teiul de argint – Revista „Spații culturale” și Revista „Agora Literară”.
Ion Cristofor, Laureat al norilor, Antologie de autor 1982-2021, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022, 651 p. Antologia lirică (alese din 15 volume) este însoțită de fragmente selective din referințele critice făcute de 42 de critici literari, de la Nicolae Steinhardt la Nicoleta Milea. Referitor la volumul Poeme carnivore (antologat aici), Valeria Manta Tăicuțu remarca (în Cafeneaua literară nr.6/220, iunie 2021): Ion Cristofor imaginează un spațiu poetic situat dincolo de „întunecatele câmpii ale provinciei”, dincolo de orașul devorator de sensibilități și coșmaruri, într-un niciunde sau oriunde, supus calmei convingeri că între cosmic și terestru se întinde acea punte a rugăciunii care-i smerește pe poeți și-i face asemenea eremiților din vechime.
Paul Spirescu, Sus, pe acoperișul lumii, Editgraph, Buzău, 2022, 112 p. Într-o intervenție critică, Stan Brebenel constată: Durerea ce i-a cuprins pe majoritatea oamenilor se vede și se simte la tot pasul. Aceștia sunt triști, bolnavi și dezamăgiți. Și-au pierdut până și puterea de a lupta, parcă le-au fost anesteziate toate simțurile, toată voința de a se lupta cu hidra care ne subjugă. Este ceea ce constatăm fiecare dintre noi: Nici măcar nu ți se mai aude bocetul, țară:/ poate-ai murit de mult și trecem pe lângă tine/ cu pașii repezi ai veșniciei, sacadați/ noi, cei bolnavi de o epidemie supralunară/ foștii tăi slujitori și soldați.// țară săracă, țară bogată, țară ciudată/ țară tristă, țară miraculoasă în care/ până și morții tăi mor/ încă o dată și încă o dată (Bocetul înfundat al țării).
Mihai Barbu, Acasă, la cei plecați… – cele mai frumoase reportaje – Editura Panfilius, Iași, 2022, 311 p. Într-un fel de postfață, O enciclopedie spectacol, Dumitru Augustin Doman spune: … Mihai Barbu este un povestaș adevărat, cu mare plăcere de a istorisi, plăcere ce o transmite și cititorului, făcându-i cât mai lesnicioasă lectura prin tocarea fiecărui text în subcapitole și prin titluri senzațional-atrăgătoare lungi, în stilul titlurilor nuvelelor lui Gabriel Garcia Marquez. „Autobuzul care vrea să treacă Dunărea cu elicopterul”, „Viața e frumoasă, ca o felie de cozonac”, „Despre dreptul de a cumpăra înțelepciune. Fără cartelă”, „În satul lui Sadoveanu, fiul lui Ilie Cuțui vindea cățeii rezultați din încrucișarea unei cățele cu un lup de la Stâna popii”, „Poiana lui Iocan a avut un echivalent la Verșeni: La Crâșma Roinei, fierar era țiganul Gheorghe a luʼ Dumnezeu. Tatăl lui Gheorghe era chiar Dumnezeu cel Bătrân”…
Petre Isachi, Conversații în oglindă cu Mircea Eliade II. Exilul – între farsă tragică și destin, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2022, 335 p. Și spune domnul Isachi: „Conversațiile” propun cititorului interesat, înțelegerea destinului ca dat și devenire, ca drum prestabilit și ca misiune responsabilă de zidire a sinelui, dar și a Lumii, În condițiile în care Istoria nu poate fi luată sau dată cu împrumut, iar exilul ca fenomen planetar dilematic devine un exercițiu de luciditate tragică, de subversiune involuntară a conștiinței liberului arbitru. Devenit „străin”, exilul (emigrantul, imigrantul) înțelege de ce în Antichitate, exilul lua forma unei execuții și, mai ales, cum ordinea valorilor operează necruțător în ordinea ontologică…
Niadi Cernica, Călătorii în Insulele Nemuritorilor, Editura Mușatini, Suceava, 2022, 89 p. Într-o intervenție critică, Valeria Manta Tăicuțu specifică: Cu ilustrații recuperate din mapa de adolescență a regretatei Dany-Madlen Zărnescu volumul de Călătorii în Insulele Nemuritorilor este, în întregul lui, un poem în douăzeci de secvențe și un prolog, un demers diferit de ceea ce a publicat Niadi Cernica până acum. (…) Cu întorsături elegante de frază, cu trimiteri subtile la filosofia antică, dar și cu o nelipsită tensiune poetică, volumul (…) este (…) o fericită întâlnire între filosofie și poezie.
Dan Sandu, Prietenocrația Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2022, 268 p. Într-un cuvânt de întâmpinare, Prietenocrația sau unde am putea afla rădăcinile libertății, Petre Isachi remarcă: … Prin urmare, în substanța vol. Prietenocrația este transfigurat poetico-infrarealist prietenul-idee, dar și amicul-simbol, ce care-și recunoaște limitele, respectă cu sfințenia Sfintelor ceea ce face Celălalt și El nu poate face, vede dincolo de bine și de rău și înțelege, asemenea lui Confucius, că toate conflictele dintre noi, scriitorii, doar oameni suntem? izvorăsc din cuvintele, aparent întâmplătoare, a căror univocitate este înlănțuită de interese, polisemie și vise ale neființei…
Gina Zaharia, aniG, Editura Leviathan, București, 2022, 103 p. În prefața la acest nou volum de poezie, Costin Tuchilă menționează: … Imaginativă, adesea cu gust pentru asocieri surprinzătoare de cuvinte, evitând întotdeauna tonul livresc în favoarea prospețimii limbajului, Gina Zaharia are un ton distinct al discursului poetic și ocolește locurile comune, Sunt în acest volum imagini care se rețin, nu în ultimul rând pentru că autoarea știe să nu aglomereze enunțul poetic, să facă loc acelei respirații a frazei care să le pună în valoare…
Marin Moscu, Izvorul iubirii, Editura PIM, Iași, 2020, 170 p. În prefața Poeme închinate iubirii, Irina Bereș spune: Volumul de față cuprinde o suită de poeme închinate iubirii, tocmai de aceea încă din titlu suntem atrași să descifrăm tainele, misterul ce se ascunde în marele izvor nesecat al iubirii, deși poetul și-a propus nu să dezlege, ci să-l potențeze. (…) Scriitorul are curajul de a crea în opera sa un univers nou, un univers al nelimitării, reflectat în muzica aștrilor.
Marin Mârza, Cicatrici pe umbra mea, Editura Colorama, Cluj-Napoca, 2022, 84 p. Într-o amplă prefață, Un adevărat cocktail Molotov liric, Mihaela Meravei remarcă: Limbajul liric pe care-l accesează poetul Marin Mârza este unul autentic, cu o tonalitate care pune accent pe expresia poetică a sentimentelor personale și implicit a pasiunii. Spectacolul metaforic este încântător, nu este poezie fără a avea o imagine care să-ți taie respirația…
Marius C. Nica, Imperiul memoriei, Editura Teocora, Buzău, 2022, 192 p. Postfața la această carte cuprinde referințe critice date de Liviu Vișan, Octavian Mihalcea, Nistor Tănăsescu, Nicolae Boghian, Nicoleta Gâlmeanu, Ileana Păltănea, Emil Almășan și Stan Brebenel, din referințele căruia cităm: Această nouă carte a lui Marius C. Nica (cartea fiind aici, Și vântul sufletul mi-l ară, n.r.), ca și cele din ultimii ani, arată că el este totuși un învingător. Am putea spune, fără riscul de a greși, că și-a învins singurătatea, că și-a învins durerea, că și-a învins neputința, teama, dar uitarea nu.
