Fărădelegea lui Călin – Jadul țivil
Un debut neașteptat. Cu nu-uri ca ale mele.
,,Sub rezerva…”… Spui întâi ,,… contractul încetează și societatea se dizolvă…”, apoi îți poți face de cap cu legi speciale și orice alte bazaconii. Premisele: realizare, nerealizare de obiectiv; prin consimțământul unanim al asociaților; dacă hotărăște instanța – aici, când era nevoie de multe amănunte, nu ai niciunul, adică cine și de ce s-a ajuns; i-a sosit sorocul; e nulă din varii motive; altele. Lichidare egal dizolvare. (Art. 1930)
Tacita prelungire. Prorogare. Să fie treaba toată ca înainte, ca și cum nu a expirat termenul fixat pentru existența societății. Un an și apoi din an în an. La fel. (Art. 1931)
Aveam așteptări. Să se ia punct cu literă Art. 1930. Ba. O ținem într-o nulitate…. C-o-ncălcare e datoare o societate, c-o nesocotire a reglementului contractelor. Dară mai ales a celor ,,… imperative…” din capitolul dedicat. Parcă legea n-ar fi, parcă și-ndoielile și răzgândirile n-ar duce tot la lege. (Art. 1932)
De-o tactică, bănuiesc, a fost inserat 1932, de-o pregătire. Ca un semnal…. Sau de-o retractare mai curând. Căci înlăturarea înainte de ,,… concluziile în fond…” din instanță va conduce la normalizare, la nedeclararea nulității. Va să fie cineva care să bage fitile, cererea bașca, să ajungă în fața judecătorului, însă nu ca să facă rău, cred, ci ca să îndrepte…. Vreunul corect ca mine, altfel…. Orice gând al reclamantului se împiedică de reacția juridică a regimului Art. 1933. Acesta ia cele trei părți, reclamant, nelegiuit și îndiriguitor juridic și le pune la masa amiabilității, să se găsească soluția remedierea punctelor slabe ale societății, destul de tari cât să-i închidă porțile. Potrivnicia conflictualilor tot are parte de îngăduință, de o tragere de timp, judele având posibilitatea de a fixa ,,… un termen util pentru acoperirea nulității…”. Fie contractul cât de lipsit de legalitate, totuși nu și pentru ,,… obiectul ilicit al societății…”, dreptul de a acționa în instanță pentru anularea ei se prescrie în 3 ani de la înființare. Cu care nu sunt de acord. I-aș nelimita-o. Fiindcă persistă și există cauza.
Chitit Codul Civil să pună stavilă adevăratei legalități. Că se poate repara – regulariza aici – nelegitatea nu-i bai, dar dacă a fost deja făcută, să lăsăm lucrurile pe cursul firesc al pierzaniei, să se aleagă praful de societate, să-i fie anulată existența, căci relele deja produse se pot repeta și mai pe urmă. Cazuistica este simplă: consimțământul unui asociat a fost viciat ori un asociat este în incapacitate de exercițiu. Procedura bețelor în roată este împiedicarea – punerea în întârziere – celui ce poate invoca nulitatea să acționeze imediat, i se dispun șase luni societății să dreagă busuiocul. Al. 2 este și mai…. Ca să se revină la starea de legitimitate, instanței i se poate cere să mai aștepte până se iau măsuri de remediere, chiar prin ,,… răscumpărarea drepturilor sociale care aparțin reclamantului…” și să impună la cererea reparatorilor măsurile necesare acoperirii nulității. Reclamantul nu are drept de vot la propunerea de adoptare. Iar dacă valoarea drepturilor sociale ale reclamantului nu sunt cele pe care le dorește, se stabilește ca la un articol anterior, prin cineva din afara societății: expert sau instanță (Art. 1934)
La desființare pune umărul instanța, cu constatările și concluziile sale. Astfel, se trece la lichidarea patrimoniului social al societății și se numesc lichidatorii. Efectele anulării societății rămân valabile în situații răspunderii asociaților în fața terților. Cei cu bună-credință. (Art. 1935)
