Brigada diverse – Pre(a) (e) Mi(u) (s)tar
12 martie 2023
Când trece anul, omul nou secular celor 2000 duce în derizoriu orice tentativă de eschivă de la traiul șic în care se complace și va rămâne definitiv în el. Micile răbufniri de personalitate identitar-națională nu mai au niciun haz. Cât despre efect…. Manifestările de stradă nu trec dincolo de o ciorovăială pasageră între inși ambetați de o prea lungă perioadă. Încât declarația tardivă nemțească de nici în clin, nici în mânecă vizând războiul ucrainean poate produce pete pe scoarța cerebrală. Nici noi nu avurăm vreo treabă în cel puțin al doilea mondial. Și totuși…. Ne-au târât în el. Despre livrarea de arme…. E comerț, nea Schwarz, e industrie, tanti Braun! E… viață, tată! Ca să citez un ,,clasic” lăutar. Deși se moare pe capete.
Ea, viața, cerându-și etern formele. Ce-l doare de armament livrat de la ăia la ăilalți pe arabul, pe japonezul, pe europeanul căruia i s-a mutat masa, dar și a vecinilor, în afara restaurantului emiratean și a fost suspendată în aer?
Am înțeles și nu prea. Mecanica fină a conexiunilor eclectice aduce de o bună bucată de vreme o oază de liniște inexplicabilă în vigilența și celeritatea meseriilor ostășești. Astfel, predicatorul bunelor, blândelor maniere și cugete probabil că la o adică îndrumă subordonații să omoare – de e pace, de-i război – vrăjmașul cu milă, cu evlavie, cu duhul sfânt, cu Dumnezeu. El însuși, după ce lepăda-va sutana, va practica propriile îndemnuri cu iertarea acestui suprem păcat. Mai mult omenesc decât divin. Să mă lăsați să nu înțeleg niciodată ce are în comun preoția, de fapt credința, cu armata, fie cei vizați pompierii. Și de ce să se inventeze un atare post încadrabil în structurile militare?
Curios cum la sorocul cuvenit, cu precădere după, multe… se arată. Cumva femeie onorabilă, actriță a cărui joc nu mi-a displăcut o vreme. Acum, la 73 de ani și după decesul fiicei starului suprem încă, Elvis, ține morțiș să ne destăinuie escapada cu acesta și mai dihai s-a încumetat să dezvăluie perversiunea la care l-a silit. Bătrânețe, minte din ce în ce mai puțină. Cybill….
Mai este nevoie să spunem că fuseserăm deștepți de când apărurăm pe pământ, că nu ne-am schimbat o centimă? Trebuie s-o mai confirme una câte una descoperirile arheologice sumeriene, scrierile de hăt?
Dacă ,,e mult spus adidași”, la ce mai duci vorba de colo-colo ca să își mai facă lumea impresii greșite despre ieri și astăzi? Că nu-ș’ ce mumie era încălțată cu ceva asemănător? Ăștia, adidășiștii, n-or fi avut de unde să se inspire?
Îl credeam român. Tot el m-a determinat anterior să-l iau de neamț sadea. S-a dovedit că nu este niciuna. Așa încât Michael Crețu îmi iese din grații ca țigan ce se intitulează, nepot de Johnny Răducanu, descendent dintr-o familie de robi muzicanți pe la curtea lui Ipsilanti.
Grea boala de minte. Nebună omenire în cărei credință s-a fixat ideea existenței unei Federații Galactice a Luminii. N-am reușit încă să intrăm în legătură cu noi înșine, darămite cu extratereștrii și organizațiile lor presupuse.
Deși văd că facem progrese și ni se tot aduc vești greu de calificat. Ori fi bune, rele, veridice, false? Precum că unele molecule culese de pe un asteroid, de-ale vieții necesare, fi-vor mai vechi decât pământu-ne. O fi…?
