Cenaclul Alexandru Sihleanu – 18 Martie 2023
SĂ NE IUBIM APROAPELE CA PE NOI ÎNȘINE
Sâmbătă, 18 martie, ziua Sf. Ier. Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului (Pomenirea morților), ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
În această zi, înainte de toate, să-i pomenim pe cei plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Costache Florea, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Dl Nicolae Constantinescu a lecturat din volumul Catrene, epigrame, epigramiști râmniceni de acum și de altădată, Ed. Rafet, 2016, autor Dumitru Hangu, trei epigrame semnate Mihai Voicu. (Consecvență) La operă, ca și la bal/ Cu blugii rupți te crezi pe val./ Te-am prevenit. Dar în zadar!/ Că… porți nădragii de … văcar! (Unei tinere libertine) Zveltă ești, un pic cochetă,/ Numai un an repetentă./ Ai cercel și în buric./ Dar din cap, nu scoți… nimic! (Țintă în politică) Veniturile-au fost tăiate,/ Spitalele desființate,/ Totul e făcut cu rost./ Să trăim puțin. Și prost!
„(Scara lui Mercalli) S-a urcat Gheorghe odată/ Și-a căzut destul de rău./ N-a fost scara vinovată,/ Doar Florica, lui… Codău! (Vechi meteorologi) Preziceri, acum poveste,/ Cu meteorologul Topor./ Busu, însă acum privește,/ Culoarea apei, pe izvor! (Istoria se repetă) La un secol, an de an/ După AL. Marghiloman,/ Un nou guvern nu ar fi rău,/ C-un prim-ministru din Buzău!” (Dumitru Hangu, prin internet)
„(Tehnologie avansată) Eu foarte uimită sunt,/ Cică-i naiba pe pământ./ La înmormântări nu mă duc,/ Că văd mortul pe facebook. (Armă de îndreptare) Și fabula frățioare/ Este armă de-ndreptare./ Când omul e cu pricina,/ Pe animale el dă vina.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
„(Unde dai și unde crapă) – Nea Costicăăă! Te-am strigat/ Să mergi mâine la săpat!/ – Cu plăcere merg vecine/ Că și tu…. mă sapi pe mine! (Băutura, bat-o vina) Bun îi vinul și gustos/ Dacă-l bei c-un om frumos./ Dar când te-ai făcut matol/ Orice babă-i sex simbol! (Biblică) – Toate-s vechi! oftă Adam/ Desfăcându-și barba-n două./ Dar uitându-se pe geam:/ – Numai Eva-i veșnic nouă!” (Nicu Alecu, Murgești, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu, prin internet)
A urmat lectorul de serviciu, dl Gică Chiroiu, cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura: „(Un suflet și… trei flori) Mă plec în fața ta, stimată doamnă/ Și vreau să îți arăt prin asta tot respectul meu./ Nu te cunosc și n-am avut plăcerea/ Să-ți spun că fără tine îmi este foarte greu.// Nu te cunosc, deși te știu de-o viață,/ Pentru că eu te port în suflet și în gând/ Și îmi revin, cam des la suprafață,/ Discuțiile noastre, rând pe rând.// Când las tăcerea să îmi mai vorbească,/ Când sufletul îmi este plin de dor,/ O rog frumos să nu mă mai rănească/ Și să-mi alunge de pe frunte orice nor.// Câte-am pierdut și câte voi mai pierde/ Cât nu ai fost aici, deși te-am vrut…/ Și nici acum când scriu aceste rânduri,/ Nu am avut norocul de-a te fi cunoscut.// Cum să îți spun de nopțile pierdute,/ De vise multe destrămate-n zori/ Și cum să-ți mulțumesc, femeie?/ Că n-am decât un suflet… și trei flori. (Mulțumesc!) Spun „mulțumesc” în fiecare dimineață,/ Spun mulțumesc când eu primesc ceva,/ Spun mulțumesc c-așa este în viață,/ Spun mulțumesc la orice altceva.// Spun mulțumesc dac-ai să vii la mine,/ Spun mulțumesc pentru plăcerile ce-mi faci,/ Spun mulțumesc și dacă nu-mi convine/ Și-ți mulțumesc că tu știi să mă-mpaci!// A spune mulțumesc nu-i lucru mare/ Și nici nu cost-averi, case sau bani…/ Cuvântul nu se spune la-ntâmplare,/ Deoarece-i esența celor „șapte ani”.// Zâmbește și îmbrățișează lumea,/ Spune un „te iubesc” atunci când simți, Imaginează-ți și stârnește-ți pasiunea…/ Și renunțați la a mai fi „cuminți”.// Cuvântul „mulțumesc” nu-i șmecherie,/ E forma cea mai mare de respect/ Și pentru toți este o datorie,/ Altfel „ființa rațională” ar fi… obiect. (Adio, toamna mea!) Îmi iau adio de la tine toamnă/ Fără regrete mari și vreau să știi,/ Cu mine n-ai prea fost o doamnă,/ Însă cu toate astea, te-aștept ca să revii!// Tu ești atât de blândă și frumoasă/ Și sigur c-o să mă-ntristeze lipsa ta…/ Dar nu-ntr-atât de dureroasă,/ Să-ncep prin amintiri a căuta.// Ești pentru toți o pură încântare/ Și ești atâta de bogată, draga mea,/ Dar ești când vrei și-o mare frământare,/ Pe care-o afișezi când vrei, la „zeflemea”.// Știi cum te văd și cum mă uit la tine/ Când mulțumirea sufletească e-n prim plan?/ Îmi trec prin minte oameni și destine/ Și-mi place că vibrez la tot ce e uman.// N-am ce să fac, îți spun adio, toamnă/ Și-ți fac cadou ceva foarte frumos!/ Iar tu așa precum o mare doamnă,/ Ai să pretinzi că este prețios./ Are în el atât dezamăgirea/ Și așteptarea mea, și focul meu,/ Speranța ce-a atins nemărginirea,/ Dar și încrederea în Bunul Dumnezeu. (Atunci când îți e dor) Te văd adesea cum pășești/ Când îți e dor și vii la mine./ Cu pasul mic, dar hotărât,/ Plutește dragostea cu tine.// Și ești atâta de frumoasă,/ La mine vii precum un leac./ Te-aștept cu brațele deschise,/ Te-aștept cu mare drag și… tac!// Noi facem lucruri în tăcere,/ Spre alte lumi atunci zburăm,/ Și pe altarul fericirii,/ De toți și toate noi uităm!// Și contopiți așa-n neștire,/ Doar noi suntem și ne iubim!/ Totul la noi e încântare,/ E minunat și e sublim!// Afară vântul se înfoaie,/ Iar eu te rog să nu mai pleci,/ Să curgă-n noi aceeași ploaie…/ Și să rămâi aici pe veci! (Cu ochii inocenți) Cine ești tu, de unde ai venit/ Cu ochii inocenți plini de candoare/ Și cum de m-ai ademenit,/ Pentru o viață viitoare?// În ochii tăi se vede noaptea/ Cu mii și mii de-ndrăgostiți…/ În ei e ea, realitatea/ Și noi atât de răzvrătiți.// Cine ești tu, ce-aduci cu tine,/ Iar eu ce pot să îți ofer?/ De crezi c-o să ne fie bine,/ Rămâi cu mine, te prefer!// În ochii tăi vreau să mă simt acasă,/ În ochii tăi vreau lumea mea și-a ta…/ Te simt și cred că ești o generoasă/ Și cred că bine ne vom completa.// În ochii negri eu îmi pun speranța,/ Că-mi plac la nebunie ochii tăi:/ Îmi place focul și extravaganța/ Și toatele ascunse năbădăi…// Pentru candidul lor și pentru inocență,/ Pentru iubire și scântei, și dor,/ Pentru extaz, căldură și decență…/ Eu TE IUBESC, femeie… și OCHII ȚI-I ADOR!…
Dl Gică Chiroiu, la prima lectură în Cenaclul Alexandru Sihleanu a prezentat poezie de dragoste, în stil clasic, declarativă. Dovedește sensibilitate și o anume experiență de viață. Îi mulțumim că a acceptat să citească în cadrul cenaclului. Pe viitor să elimine cuvintele care nu sunt literare. Îi dorim spor la scris și îl așteptăm la o nouă lectură.
„Astăzi am avut ocazia să-l cunosc pe dl Chiroiu și știu că a avut și o lansare de carte. Apreciez versurile d-lui fiind sensibile și predomină poeziile de dragoste. Mi-au plăcut și „versurile în proză”. Mă limitez la ce văd și la ce am auzit. Este un câștig pentru cenaclu și doresc cât mai multe creații.” (Viorel Dodan)
„Lectorul de astăzi, dl Gică Chiroiu, ne-a lecturat un grupaj de poezii de natură clasică tradițională, cu rimă perfectă. Tema abordată de autor este clar desprinsă din versurile poemelor și anume, iubirea și natura. Cuvintele cheie care pot fi considerate laitmotiv al poeziilor sunt: „amor”, „ochii”, „frumoasă”, „viața”, „femeie”. Poetul Gică Chiroiu își exprimă direct sentimentele de iubire față de femeia iubită, trimițându-ne la definiția operei lirice: „Mă plec în fața ta, stimată doamnă”, „Spun mulțumesc, dac-ai să vii la mine”, „Spune un „te iubesc”, atunci când simți”. Versurile dlui Gică Chiroiu mă trimit la poezia lui George Lesnea, care a fost considerat unul dintre poeții iubirii. Acest poem în proză l-aș considera de natură modernă. Felicitări!” (Aneta Pioară Dumitreșteanu)
„Pe dl Gică Chiroiu l-am cunoscut la lansarea volumului III din ciclul UN SINGUR ANTIDOT: „IUBIREA”! Mi-a plăcut personalitatea d-lui și de aceea l-am invitat la cenaclu, să-l cunoaștem mai bine. În versurile sale debordează de iubire, de viață, care trebuie să fie pentru toți un exemplu și preamărește femeia închinându-i versuri de iubire. În poezia Un suflet și… trei flori ne prezintă efemerul feminin, chemarea iubirii, preaplinul sufletesc, fericirea în cuplu, dar descrie și o iubire imposibilă, dorită și așteptată. Poemele în proză, cu titlul Poate ai vrea să știi definesc sufletul poetului. Exact cum spunea Grigore Vieru: „Sunt iarbă și nimic mai mult”. Poetul se auto definește: „…sunt câteodată poezie, sau poate-o simplă coală de hârtie, sau un poem nescris fără cuvinte, cu foarte multe jurăminte…” Îmi plac poemele în proză că au rimă interioară, un ritm alert și sunt ca niște sentințe, pline de înțelepciune. Îmi place poezia Mulțumesc! pentru că acele două vorbe magice, mulțumesc și te iubesc definesc relațiile interumane și chiar poetul ne dă sfaturi pentru a crea armonie între oameni. Adio, toamna mea! Redă culorile autumnale, frumusețea acestui anotimp, care încântă, dar și întristează. Sufletul poetului capătă alte dimensiuni. „Are în el atât dezamăgirea/ Și așteptarea mea, și focul meu,/ Speranța ce-a atins nemărginirea,/ Dar și încrederea în Bunul Dumnezeu” denotă optimismul din sufletul poetului. Ce frumos portret face ființei iubite, atunci când îți este dor, dar este încântare apariția ființei iubite atât de gingașă. În poezia Atunci când îți este dor apare contopirea cu natura în versuri: „Să curgă-n noi aceeași ploaie…/ Și să rămâi aici pe veci!” Trebuie să elimine pleonasmul din Cu ochii inocenți: „Cu ochii inocenți plini de candoare”. Poetul își pune multe întrebări pentru a descifra sufletul ființei iubite: „În ochii tăi se vede noaptea/ Cu mi și mii de-ndrăgostiți…”, iar în final apare o puternică declarație de dragoste: „Pentru candidul lor și pentru inocență,/ Pentru iubire și scântei, și dor,/ Pentru extaz, căldură și decență…/ Eu TE IUBESC femeie… și OCHII ȚI-I ADOR!” Poetul își dorește o comunicare cu ființa iubită în poezia Privește-mi ochii. Mi-a plăcut Răsărit-asfințit pentru că definește viața. Răsăritul pe mare este încântător descris aici. Este o poezie filosofică, face referire la evoluția vieții și la soarta omului pe pământ: „Promit c-o să vedem și un apus de soare/ Pentru că amândoi am consimțit,/ Să avem lumea toată la picioare,/ Între un răsărit… și-un asfințit!” Îl felicit! Recomand să evite din contextul literar cuvintele prozaice.” (Ecaterina Chifu)
„Am venit pe bicicletă, cu viteză maximă, motivat, energizat, pentru a descoperi un sentiment dispărut și readus cu succes, cu afect terapeutic de lectorul de serviciu Gică Chiroiu și anume iubire și nu iubita. Poetul se referă la iubire, pe care o identifică cu viața. Este o poezie plăcută, accesibilă, clară, muzicală, colorată, care m-a impresionat în mod deosebit și o să recitesc în liniște aceste versuri. Succes și multă inspirație, și iubire din partea cititorilor, și în mod deosebit a cititoarelor.” (Adrian Câmpeanu)
„Poeziile dlui Chiroiu îmi plac. Mă regăsesc printre unele versuri. Autorul așteaptă iubirea, deși este dezamăgit, nu își pierde speranța. Este sensibil și romantic, invitându-și muza să privească un apus de soare împreună, în poezia Răsărit-asfințit. Știe să respecte femeia: „Mă plec în fața ta, stimată doamnă”, în poezia Un suflet și … trei flori. Poetul are o unică muză: „- De tine doar, atât, de tine sunt îndrăgostit!”, în poezia Privește-mi ochii. În concluzie, sunt poezii reușite, din trăirile autorului, care totuși nu își pierde speranța că Dumnezeu îl va ajuta. În poemul în proză se declară veșnic iubitor și invită muza să îi spună oful său. Îl felicit și îl aștept și cu alte ocazii! Închei cu o epigramă. (Dilemă – dlui Gică Chiroiu) Ascult azi, cu nostalgie,/ Recital de poezie./ Însă, vreau și eu să știu,/ Poți fi și serios, dar și zurliu?” (Nicolae Constantinescu)
„Autorul de astăzi, dl Gică Chiroiu, ne-a impresionat folosind ca temă iubirea. O cinste deosebită îi face respectul și iubirea față de muza sa. Într-un stil clar, care este simplu și declarativ, dl Chiroiu folosește un dialog cu multe semne de întrebare, adesea reprezentând o filozofie de viață. Ideea comună mai multor poezii, care au în centru declarații de dragoste, este o împletire de vis și realitate. Poeziile au puține figuri de stil, cu excepția poemului în proză Poate ai vrea să știi, care abundă de antiteze, epitete, etc. Poeziile denotă profunzime provenită din trăire și gândire asupra trecerii momentelor de viață. Poetul dă dovadă de multă sensibilitate și imaginație. Îl felicit și-i dorim spor la scris în continuare!” (Georgeta Iuga)
„L-am cunoscut pe dl Chiroiu, aici, la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu, cu ocazia lansării volumului III din ciclul UN SINGUR ANTIDOT: „IUBIREA”! M-a impresionat pentru că singur și-a prezentat viața și pasiunea de a scrie. Mă bucur că a acceptat să vină la cenaclu să îi audiem și noi poeziile frumoase. Poeziile dânsului sunt pline de muzicalitate și au la bază tema iubirea. Ele reflectă starea emoțională a poetului pe care o transmite cititorului. Îi mulțumesc și îi urez mult succes!” (Ana Sterescu)
„Lectorul de serviciu de astăzi, dl Gică Chiroiu, ne-a prezentat un grupaj de poezii, parcă sunt desprinse dintr-un arbore cu multe ramificații, majoritatea cu același conținut: dragostea. Frumos scrise, fără dezacorduri. Îl felicit și să continue!” (Floarea Frățilă)
Sâmbătă 25 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dl Mihai Doina. Vă așteptăm, cu drag!
