Fărădelegea lui Călin – Pudul tivil
Simpluț și drăguț.
Încă o expresie pe gustul nostru cotidian, calată pe fuga noastră de elaborare și răbdare. Raportându-mă la ,,zicătorile” articolului jurnalistic anterior, trântirăm mucii-n fasole. Societate simplă, nimic special. Poate, spune Codul Civil din Art. 1890, doar o exceptare precum cea de la Art. 1884, banalizată la momentul respectiv privind marea așteptare de existență a personalității juridice.
Nu ajunsesem acolo. Având iar un deja-vu constituit prin punerea carului înaintea boilor. Nici nu am fondat bine societatea simplă și ne trezim că vrem să schimbăm contractul. Iarăși, cu sprijin legal, fără nimic special din partea juridică. Doar cele știute și uzate. (Art. 1891)
Antet pro, alineat prim contra. Personalitatea juridică, respectiv societatea simplă n-are cum să fie una personalizată juridic. Totul contradictoriu până la Al. 2, în care se reia dorința și putința modificării societății în una cu personalitate…. Să fie specificată, să se producă modificarea contractului de societate, să se pună de acord clauzele cu legile aferente. Deși ce fuse se duse și avem practic o nouă societate, transformarea nu implică dizolvarea anterioarei simple. Răspunderile ce corespund noilor precepte au menirea de a face din asociați un tot unitar solidar și indivizibil. (Art. 1892)
Probleme, Gogule? Deloc. Să presupunem că ai avea o societate nevoită să fie înmatriculată. N-ai catadicsit să. Prin urmare ai doar o societate simplă. (Art. 1893)
Te-a pus naiba să te asociezi. Bani, bunuri pentru formarea capitalului social. Totul se împarte apoi egal. Apoi se întoarce asociațiilor după cât au contribuit. N-ai bani, bunuri, vii ’mneata cu prestații ori cu mintea-ți și le pui în slujba societății. Și pentru ei vor fi beneficii de primit, precum și pierderile le produc pagube în buget. Și ei participă la luarea deciziilor. (Art. 1894)
Dup-atâta separație, înc-o inervație. Vorbindu-se la Art. 1894 despre cine-ce-cum, era firesc vărsământul Art. 1895 imediat în urmă. Plătești, ai drepturi, nu te achiți de aport, ești tăiat de la porție până depui contribuția la capitalul social.
Cum-ul. Depunerea de bunuri se face prin predare și transfer de drepturi asupra acestora în favoarea societății. În Al. 2 se aplică regula similitudinii în privința aportării de proprietate, dreptului real sau folosința. În acest fel aplicabilitatea și asimilarea se face ca de la vânzător la cumpărător, ca de la locator la locatar. Nu mă pot gândi mai departe de mâncare în cazul Al. 3. Lui i se impută nesubscrierea bunurilor de consum ca aport. Devin însă proprietatea asociaților. (Art. 1896)
Repetiția, mama învățăturii. Numai mie nu-mi convine. Iară și iară… (am auzit-o și mi s-a părut obsesivă expresia din cântarea religioasă) postura vânzător-cumpărător pentru aportarea acțiunilor sau părților sociale ale unei alte societăți. Se vine la comun chiar și cu creanțe. Să fie însă acoperite de asociat pentru situațiile neîncasării, daunelor sau nevoia acoperirii dobânzilor. Cambiile și titlurile de credit se supun acelorași norme. (Art. 1897)
Banul, ochiul dracului. Neîndeplinirea obligației de depunere a sumei promise, atrage dobânzi, daune și punerea în întârziere. (Art. 1898)
Promisiunea e bucuria prostului. Una căutată și găsită. Când vii cu mâna în buzunarele goale, dar cu capul plin de cunoștințe sau când îți pui brațele la bătaie, se prezumă că o vei face continuu, atât timp cât aparții societății. Informațiile puse zălog legământului asociativ de asemenea trebuie puse la dispoziția societății. Fără aportul promis, asociatul poate fi numai exclus, dar i se pot cere și daune. (Art. 1899)
