Fărădelegea lui Călin – Nudul tivil
Sunt atât de tare de cap câteodată….
Bai nu-i. Însă după o rundă întreagă de comuniuni proprietărești nu poți face diferența între ,,… coproprietatea asociaților…” și ,,… folosința lor comună.”. Discuție pe marginea versiunii fără personalitate juridică, dar totuși societate. Era suficient de clar că aporturile fiecăruia devin ale tuturor celorlalți. În pofida acestui fapt, se face aici diferențierea între a deveni coproprietar și a se uza fondul la comun. Aportul-imobil necesită încheiere de contract în formă autentică, valabilitate consfințită de cererea existenței formelor de publicitate. (Art. 1883)
Cum face câteodată Codul Civil, să bagatelizeze până la a te întreba la ce bun, dacă necesitatea formei scrise se banalizează prin expresii ca ,,… numai pentru dovada contractului.”. Nu-i a-ți crede ochilor despre Al. 2. Dacă e doar așa, de fluturat, de ce atâta rigoare? Asociați, aporturi, obiect de activitate, sediu, denumire și formă juridică. Sunt la cioace, doar n-o să credeți că o societate, așteptând aprobarea pentru personalitatea juridică, va veni cu două fițuici neînsemnate la judecătorie. Art. 1884)
La anul și la mulți ani. La sfântu-așteaptă. Ori la paștele cailor. Între aceste jaloane se poate încadra funcționarea unei societăți. Mai mult, mai puțin, durata ei se încadrează la nedeterminate, deși există în unele cazuri un termen limită, care, atins, se poate prelungi înainte de expirare. (Art. 1885)
Dă mama cu biciu-n mine, doar ca să răspund mai bine. Dar și-n fondatorii societății, în administratorii ei. Responsabilitatea fiind activată când se produc prejudicii cauzate de nerespectarea stipulărilor contractuale, a formalităților de constituire. Și-n urma modificărilor statutare răspunderea acționează asupra celor ce dețin administrarea de drept la acel moment. (Art. 1886)
Mai bine mai târziu decât niciodată. Însă firesc ar fi fost de la început. Abia la Art. 1887 se stabilește cărei zone i se atribuie capitolul societăților: dreptului comun din materia lor. Legea fiind aceea cu drept de reglementare: formă, natură, obiect de activitate.
D-ale noastre că-s mai bune. Vorbind alăturea de Codul Civil, nici nu-i cine știe ce șmecherie să glăsui poporalnic, traiul nostru le compune singur. Atare, societățile sunt imaginea vie a relaționării (defectuoase pe plaiul românesc), formele sale întinzându-se de la simple la altele. Cu participație, în nume colectiv, cu răspundere limitată, dar și pe acțiuni, în cooperative și în…. E în alt plan profesional termenul cu valențe adăugite îndoite, când simplă, când pe acțiuni, comandita va să însemne un soi de asociere unde unul își vâră pielea-n saramură (fie că-l doare, fie din orice motiv) și răspunde cu întreaga sa avere, în timp ce partenerul își asumă partea de răspundere doar cu capitalul investit. Deși sunt la primul contact cu termenul, mă pun contra unei asemenea tărășenii. (Art. 1888)
,,Ce e și nu e? Spune, omule, răspicat!” Adicălea, ca-ntre Birlic și Giugaru, ,,asociați” de-un dialog aftoricesc, cam cum ar veni ,,societate, care va să zică”, dar s-o știm și noi. Cunoaștem…. Abia prin conveniență, dar scrisă, contract de înființare sau un act separat, partenerii societății pot transforma societatea în una cu personalitate juridică. Condițiile fiind cele legale. Răspundere nelimitată și solidară pentru datorii sociale. Pare-se că doar ,,… formele și condițiile prevăzute de legea specială…” se iau în calcul, nu există la Al. 2 nicio derogare. Statutul juridic se dobândește de la data înregistrării la registrul comerțului, iar până la obținerea lui, asociații se supun regulilor societății simple. (Art. 1889)
