Brigada diverse – (O), (G)ump (a) uni(t) (t)ot!
4 martie 2023
Mie greu să cred că profesorii vorbesc o altă limbă, excluzând pe cei ce predau limbile străine, într-atât de neinteligibil cât să se patenteze felurite fonduri și proiecte ce nu fac mai lesnicioasă înțelegerea informațiilor, ci doar i se dă un titlu pompos de învățătură atractivă.
Mă edificasem înainte să găsesc o traducere a unui articol ce încuviințează exact ce gândeam în privința fostului Trump, actualului Biden, intransigentului criminal Zelenski și alianței asiatice Rusia-China. De cine ne apără sau ce apără Nato? Nimic. Deși nespecificată, Onu are același rol inutil în stabilitatea și pacea lumii. Biden este senil, nu încape îndoială. Iar Zelenski are în sânge crima și lipsa de empatie pentru semeni. Continuând războiul, împiedicând cetățenii care nu doresc participarea la război să plece, condamnând miniștri, generali, dar și călugărițe și preoți. Că-și dorește Crimeea și după aceea gata. Cum doar mie mi se întâmplă, bizar, azi – fiindcă mi-s silnic de când mă știu, curios, dar nu în orice privință – mi s-a dezvăluit o filă de istorie interminabilă. Citind paginile alocate de Gabriel Drăgan într-o istorie literară autohtonă, pentru uz didactic, de prin 1946, am găsit subliniat un aspect cu caracter de permanență. Însuși Alecsandri dedică acestui interminabil conflict din Crimeea poezia La Sevastopol, după ce a vizitat ruinele acestuia în 1857. Prin urmare, să caute distinșii cititori critici istoria beligeranțelor ruso-ucrainene și mai apoi să ronțăie cuvinte nepotrivite. În privința alianței… are de ce să se teamă oricine. Și nu.
Prenumele femeilor noastre…. African. Nu mi-aș putea închipui pronunțând Suada altceva.
Și religia asta, deși biblia ni-l trimite pe Moise de prin Egipt, ce-ați vrea să spună? Bă, ce piramide trântiră ăștia! Poate nu erau pe-atunci. E musai să fie bune datările arheologilor? Era neapărat nevoie să atragă atenția asupra lor? Păi nu despre preamărire face vorbire, ci despre preaputernica divinitate și preamicimea omului.
Și mă rog, de ce să știe tinerii despre deja îngropatul comunism? Care repetări de greșeli? De ce nu discutăm despre mârșăviile capitaliste, despre victimele acestuia, despre imposibilitatea oricui de a cere vreo daună din cauza unor uzanțe în care nu vreo doctrină stufoasă distruge vieți, omoară mentalități și ucide speranțe? De ce nu spunem adevărul despre războaie mai înainte de a condamna o serie de furii populare revărsate peste tot ce nu s-a vrut mai puțin de stăpân, peste toți cei ce au ținut de proști, de robi milioane de oameni, peste toți cei ce au îngropat toată speranța de libertate? De unde atâta dorință anacronică de a ne întoarce acolo unde nu-și mai dorește nimeni. Când mai aud câte-un tinerel dintre cei cărora le turuie gura doar ca să se afle în treabă ,,dezbătând” perioada dinainte de 89, cu un preambul scuzabil, ,,Eu nu am trăit în acele vremuri, dar…”, continuând de parcă a stat în închisori, a fost bătut, a murit de foame, a trudit pe șantiere și fără să i se impute vreo apartenență la chiaburie, burghezie și regalitate, și punând concluzii gen ,,De aceea noi, tinerii de azi, trebuie să știm cum era…”, mă apucă nevricalele și-mi vine să-i închid pliscul imediat, să-i interzic să mai deschidă vreodată subiectul. Nu-l privește. Cum nici pe noi nu ne-a educat nimeni să urâm – așa cum practică deșănțat ,,economiștii” ăștia de se dau descoperitorii apei calde și ororilor comunismului, nu și a celorlalte regimuri -, să ne dăm cu părerea prea mult despre ce a fost cândva. A fost? Ducă-se! Vor o discuție sinceră despre ce am trăit? S-o facem între noi, deși n-a mai rămas nimeni care să fi resimțit atât de drastic pe propria piele maniera totalitară, îngrăditoare. Iar despre torturi și ucideri cei ce nu mai sunt, pe lumea cealaltă. Dacă tot îl aduceți pe Dumnezeu în discuție, de ajutor, și susțineți credința în El.
