Cenaclul Alexandru SihleanuCultură

Cenaclul Alexandru Sihleanu – 11 Martie 2023

SĂ IUBIM ȘI SĂ PĂSTRĂM NATURA

Sâmbătă, 11 martie, ziua Sf. Ier. Sofronie, patriarhul Ierusalimului (Pomenirea morților), ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
În această zi, înainte de toate, să-i pomenim pe cei plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Costache Florea, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Dl George Anghel a cerut permisiunea să-și înștiințeze colegii de cenaclu, cu un anunț dureros, versificat, despre plecarea sufletului pereche. (Parastas pentru iubirea care a murit) Să-i facem parastas cum se cuvine/ Iubirii mele care a murit,/ În apogeul ei nelămurit,/ Mai lăcrimând, de tine și de mine…// S-o așezăm la locul de verdeață/ În care se ducea pe când trăia,/ Din când în când… să trecem pe la ea,/ Considerând că încă e în viață!// Dar aș dori să-ți spun că nu e bine,/ Pe când se stinge ultima lumânare…/ Oricum, aceasta-i cea din urmă oară/ Ce va vorbi de tine și de mine!// Fitilul fumegă plângând în ceară;/ Tu rupi cu dinții niște vechi grisine;/ Un telefon întâmplător mai vine;/ Fitilul sufocat mai stă să moară!// Și mă ridic… și mă întorc spre ușă,/ Preocupat de parcă n-aș găsi-o;/ Cred că-i ridicol să-ți mai spun adio!/ Fitilul e o moarte jucăușă!// Aici, acum, s-a stins lumina noastră/ Și moartă vei rămâne-n veci de veci./ Te văd și-acum, parcă știind că pleci/ Cu mâna fluturând la o fereastră…// Dar hai să-i dăm sărutul de pe urmă/ Și să-L rugăm pe Dumnezeu s-o ierte!
„(Bărbat manierat) La-ntâlnirea cu Maria/ Dă să-și scoată pălăria./ Rușinos, privind spre cer,/ O uitase, la… frizer. (Sărbătoare bărbătească) Patruzeci și patru de pahare/ Ziua lor se duce-n van!/ Și la umbră și la soare,/ Se-antrenează, întregul… an. (De ce te ferești, nu scapi) I-a plăcut doar țuica tare,/ Cu paharul mare plin,/ Iar acum la înhumare,/ Popa l-a stropit… cu vin!” (Dumitru Hangu)
„(Parfum Matincă Costea) Un parfum bun și ușor,/ Cu esență de umor!/ Este întâlnit mai rar,/ Un Matincă literar. (Femeia ideală) Vezi femeia ideală,/ Bună fără cheltuială! În parc pe o alee se arată/ O muză pentru el sculptată! (Pasiune – mamei mele) Pasiune, așa mai zic,/ Nu precupețești nimic./ Fiindu-i mereu fidelă,/ Nu scapi o telenovelă! (Duminicile unui chinez – după Matincă Costea) Chinezuʼ nostru săracuʼ,/ Îi primește cu tot draguʼ./ Musafirii au sosit,/ În fundul gol l-au găsit! (Nicolae Constantinescu)
„(Nuntă cu surprize) S-a întors lumea pe dos,/ Toate sunt cu susu-n jos./ S-a furat mireasa în noapte,/ Cred că-i la maternitate. (Unui lăudăros) Te dai mare, spui la toți/ Că ai multe facultăți./ Ai uitat să spui, matale/ Că n-ai facultăți mintale.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
„(Pui de leu) Deșteaptă-te române,/ Bea vin și hai la joc!/ Mai bea ce mai rămâne/ Și… culcă-te la loc! (Urare) Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?/ Dulce, parfumată ca un vechi șerbet!/ Nu mânca friptură, nu mai bea tărie,/ Fiindcă astea două duc la diabet! (Întrebare și răspuns) – Codrule, codruțule,/ Ce mai faci drăguțule?/ – Stau grijă să nu apară,/ Iar vreo Lege Funciară!” (Nicu Alecu, Murgești, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu, prin internet)
A urmat lectorul de serviciu, dna Floarea Frățilă, cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura: „(Două inimi se unesc) De ziua nunții tale/ Mireasma florilor îți dau,/ Să fii prințesă fericită/ Pe drumul vieții, eu îți vreau.// Iar trandafirii dăruiți/ Îți împletesc cununa/ Și inima să-ți lumineze/ Soarele și luna.// Vreau ziua care o aștepți/ să fie însorită,/ Tot drumul presărat cu flori,/ Tu, numai fericită.// Inelul de logodnă/ O flacără a aprins./ E flacăra iubirii/ Ce este greu de stins.// În viață vreau să fiți/ Iubiți de Dumnezeu./ Pe drumul ce porniți/ Să nu vă fie greu.// O za ce sa desprins/ Din dragostea aleasă,/ Ești numai tu Mirel,/ Floarea cea culeasă.// Nu poți învinge acel destin/ Ce-ți lasă porțile deschise,/ Să crezi că dragoste e un vis,/ Dar e un foc mereu aprins.// Eu îți doresc din suflet/ Să fii mereu iubită,/ Să-ți pui pe cap cununa/ De flori împodobită!// Sunt mama care te iubesc/ Cu sufletul meu blând,/ Tu o să citești, Mirela,/ Chiar dacă nu mai sunt… (Un vis frumos) Păsărele cu mult dor/ Au plecat perechi în zbor./ Nu știa destinul când/ Le trântește la pământ./ Vânătorul blestemat/ Visul lor l-a spulberat,/ Soțioara i-a-mpușcat,/ El, cu inima zdrobită,/ A zburat ca s-o ajungă,/ În zbor s-a lovit de-o stâncă./ Au plecat în codrul verde/ Unde nimeni nu îi vede./ Drumul lor s-a terminat,/ Dorm sub soare și sub stele./ Împreună au plecat, Zborul lor nefericit,/ În iubire au pierit. (O fată de pescar) Era o mândră fată/ În satul de pescari,/ Ce întâlni pe faleză/ Un mândru căpitan,/ Inimile lor de dor se aprindeau,/ Iar focul dragostei / Nici marea nu-l stingea./ Și-i promitea iubitei:/ – Când mă întorc în sat/ O să te fac mireasă/ Cum nici un ai visat!/ În vraja lui cuprinsă,/ I-a zis cu mare drag:/ – Am să mă-torc pe plajă,/ Poate o să văd vreun catarg./ Îmi amintesc când a plecat,/ Cuprins de-al dragostei fior./ Eu m-am întors în sat/ Privind țărmul în gol,/ C-a dispărut vaporul/ Cu mândrul comandant./ Dar ea, în disperare,/ Încă îl aștepta/ Cu dor aprins în suflet,/ Până la apus de soare./ Și din adâncul mării,/ Îți vine să te-nchini,/ A fost pe loc mâncată/ De-o haită de rechini./ Mireasa lui iubită/ L-a așteptat un an,/ Dar doarme acum răpusă/ Pe fundul de ocean./ Când auzi vestea,/ El a rămas statuie/ Și cine îl privește,/ Deși se împietrește,/ El încă mai trăiește! E farmecul gândirii,/ E dragoste de scris,/ Această poezie/ Eu cred c-a fost un vis! (Femeia iubită) Femeia te-ncălzește chiar dacă bate vântul,/ Femeia-i primăvară cu dragoste de muncă,/ Femeia e comoara ce trebuie păstrată,/ Dar să nu o ții în casă, ea trebuie plimbată./ Femeia este o floare ce trebuie udată,/ Femeia e dulceața ce-o guști de dimineață,/ Femeia te îmbrățișează cu sentimente tandre,/ De nu știi s-o păstrezi, devine piperată!/ Femeia e bunică, dar știe să-ți zâmbească,/ Femeia măcinicul cu drag ți-l împletește,/ E ziua specială când soțul o ocrotește,/ Femeia e gingașă în tot ce face-n casă/ Și merită iubită, că-i dulce și frumoasă!/ Din mâna ei gingașă și sufletul ei blând,/ Îi coace pâinea caldă cu dragoste oricând. (Frumoasă-i copilăria) Da, recunosc, iubite!/ Atunci eram copii/ Și mă ducea grăbită/ Văpaia dragostei,/ Veneam, chiar și desculță/ Pe cărăruia-ngustă./ Cu drag tu m-așteptai/ Să-mi prinzi în păr o floare/ Și-mi făceai coroniță/ Din floare de cicoare./ Dar timpul a trecut,/ Las inima s-aleagă./ Trecând pe la fântână/ De mână tu mă ții,/ În apa cristalină/ Noi ne vedeam copii,/ Iar ochii tăi albaștri/ Privesc cu gingășie:/ – Vei fi regina mea,/ Chiar și în veșnicie!/ Noi ne priveam în apă/ Și eram tot copii,/ Iubirea e nestinsă/ De știi cum să o ții! (O stea aprinsă) Cum să nu-nțelegi/ O așa iubire?…/ Când inima topește/ Și razele luminii./ Din albastrul cerului/ Se va aprinde-o stea,/ Aceea e steaua norocoasă,/ Tu, vino după ea!/ Să o păstrezi la inimă/ Cu farmecul iubirii./ Că-n univers sunt multe stele,/ Dar cea mai luminoasă/ S-a oprit la tine!/ Să cauți cărarea/ Spre sincera iubire,/ Că de s-a rătăcit,/ Fii sigur că ea vine!/ Chiar și mai aprinsă/ Și mai înflăcărată,/ Te va iubi, iubite,/ Chiar și viața toată! (Ucraina, un vis adevărat) S-a așternut tristețea/ În sufletele noastre/ Și casele-s ruine./ Trăim chiar un infern/ Și sufletele lor/ S-au ridicat la cer./ Amprentele rămase pe zăpadă/ Din flăcările gloanțelor fierbinți/ Și cei rămași privesc cu jale/ Izvoarele ce curg cu apă-nsângerată,/ Ei știu că e al fraților nevinovați./ Mamele strigau în disperare:/ – Unde-s ai mei copii, părinți și frați?/ Dar ei nu cred că viața mai există,/ Când pe cer nu poți privi./ Doar nori din fumul de rachete/ Și prezentul tristului infern,/ Dar cei rămași ecoul vocilor aud/ Prin zidurile rămase fără glas,/ Crezând că-n vis va mai veni vreodată…/ Să știe unde sunt/ Și ce a mai rămas?/ Privesc tristă în amurg de seară/ Doi copilași, cum se țineau de mână./ I-am întrebat unde se duc, că-i noapte?…/ Și i-am condus, cu a mea privire tristă,/ La biserica rămasă doar ruină,/ Îngenunchind la crucea ce-a rămas…/ Și se rugau, ținându-se de mână:/ Să vină mama mea și tatăl meu să vină!/ Din casa lor cenuș-a mai rămas./ Se întorcea în ruine pe-nserat,/ Și un glonț surioara i-a-mpușcat…/ Rămas nedumerit, în întuneric,/ Se întreba: Ce-am fost/ Și ce-am rămas…? (Dulce primăvară) Ghiocel, frumoasă floare,/ Din dragoste-ai răsărit/ Să ne vestești primăvara./ Cine oare te-a-ntâlnit,/ Ce imagine frumoasă,/ Ce povești de dor trăiești…/ Inima îți răscolește/ Și te vezi plutind în aer/ Ca în visele cerești…/ Ochii tăi frumoși, albaștri,/ Cum e piatra de smarald/ Ce îi răscolește dorul/ De la primele iubiri./ Și inima îi arde/ Ca focul din priviri,/ Printre fulgii de zăpadă/ Ce coboară pe pământ./ Și din dragoste fierbinte/ Până jos, ea s-a topit,/ Dar a rămas simbolul/ Dragostei mult dorit!/ – Ghiocelul. (Sub povara destinului) Aș vrea să cred c-a fost un vis/ Când destinul i s-a scris,/ Dar dacă-i dat de Dumnezeu,/ Va duce crucea și la greu./ Am trecut prin viață ca și gândul,/ S-au dus anii tinereții mele,/ Nu știu ce tribut am plătit,/ Dar știu că bătrânețile îmi sunt grele!/ În anii triști și fără adăpost,/ Am întâlnit pe cățelușa Ada/ La un pârâu, la marginea pădurii./ Ochii ei triști și galeși îmi șopteau:/ – Cei dragi ce i-am slujit o veșnicie/ Fără milă ei m-au abandonat,/ Eu i-am slujit cu credință neîncetat,/ Dar m-a găsit profesorul Dobrin,/ Doar l-am privit și-n brațe m-a cuprins,/ Și-am împărțit bucata lui de pâine,/ O iarnă grea pe noi ne-a despărțit!/ Am părăsit pe cățelușa Ada,/ Ce tristă a rămas pe canapea,/ I-am oferit doar haina de pe mine,/ Dar nu și căldura sufletească/ Ce-n nopțile geroase o împărțeam cu ea./ Eu m-aș fi întors să dorm cu Ada-n brațe,/ Dar gerul nemilos ne ucidea./ Dacă destinul mă va chema,/ Acolo sus, la stele,/ Îmi va rămâne crucea/ Cu numele meu Dobrin, și-o carte lângă ea./ Știu că va fi păzită cu pură-nțelepciune/ De cățelușa Ada, ce-n triste nopți și zile/ La drum ea mă-nsoțea./ Îi purtam zilnic de grijă/ Stăpânului meu iubit,/ Îi încălzeam sufletul trist/ Și nu l-am părăsit.”
Dna Floarea Frățilă, lectorul de serviciu, ne oferă o poezie clasică, dovedind multă sensibilitate și spirit de observație în redarea lirică a unor povești de dragoste, a prieteniei omului cu o cățelușă, în realizarea portretului femeii, în zugrăvirea ororilor din războiul ruso-ucranian. Sănătate și spor la scris!
„Versurile sunt plecate din inimă și ele încearcă să redea faptele așa cum s-au petrecut. Din dorința de a ieși cât mai bine, rimele nu se potrivesc pe alocuri, în final ideea este expusă. Poezii simple, cu motivație, care îți fac plăcere atunci când le asculți. Felicitări!” (Gică Chiroiu)
„Lectorul de azi, dna Frățilă, m-a emoționat încă o dată, dovedind că este o persoană sensibilă și talentată. La fel ca în primele două prezentări, am descoperit o poezie cu rimă și ritm, subiectele fiind variate din lumea care o înconjoară. Versurile sunt gingașe, exprimând sentimentele poetei, precum și emoțiile sale în legătură cu iubirea – dragostea. Creația prezentată azi dezvăluie o fire visătoare și un pix inspirat, înzestrat cu imaginație. Felicitări și putere de creație în viitor! Închei cu o epigramă, prima din viața mea, (Mereu –pentru 8 martie), care va fi și ultima, jur! Fetele sunt curioase/ Să fie cu un bărbat./ Femeile-s mânioase/ Că n-au găsit ce-au căutat.” (Mihai Doina)
„Lectura prezentată astăzi ne dezvăluie pe dna Floarea Frățilă ca fiind o creatoare foarte sensibilă, cu spirit de observație și în concordanță cu timpul în care trăim. Deopotrivă doamna descrie atât ce simte și gândește, și lărgind orizontul nu poate rămâne indiferentă la ororile războiului din Ucraina. Există o calitate deosebită a stilului și anume claritatea, proprietatea cuvintelor folosite în sensul cel mai clar. Dna Floarea Frățilă are un stil direct, clar și prietenos în toată exprimarea. Îi doresc succes și o mai așteptăm la cenaclu.” (Georgeta Iuga)
„Dna lector de serviciu, Floarea Frățilă, își așterne gândurile frumoase așezate în versuri. Este o doamnă care iubește frumosul și critică ororile războiului. Din lectura versurilor am observat că este o persoană plină de gingășie și sensibilitate. Îi doresc mult succes și o încurajez să scrie.” (Ana Sterescu)
„Poezia este specifică genului liric în care autorul dintotdeauna și-a exprimat în mod direct ideile și sentimentele față de ceva. Acel ceva constituind tema abordată de poet. Lectorul de astăzi a apărut la Cenaclul literar Alexandru Sihleanu cu o poezie păstrată la sertar, o poezie în care și-a așternut în momente deosebite ale vieții dragostea față de cei apropiați sau de copilărie, mamă. Astăzi dna Frățilă ne-a lecturat o poezie dedicată copilăriei, pornită dintr-o iubire din copilărie. Chiar dacă poezia, în general, este specifică genului liric, nu de puține ori scriitorii noștri abordează și genul epic, folosind pe lângă descriere, ca element de bază a poeziei și narațiunea. Poezia sub povara destinului, lecturată astăzi, este o poezie epică, este povestea unui destin tragic pe care autoarea l-a urmărit, deci subiectul poeziei este inspirat din realitate, pe tema prietenia dintre om și animal (cățel). O altă poezie care ne-a atras atenția este poezia Femeia iubită în care autoarea face un portret femeii. Se știe că portretul este și un procedeu artistic care se folosește atât în genul epic cât și în genul liric. În poezia Două inimi se unesc autoarea se adresează în mod direct în versuri cu rimă și obține o poezie lirică care poate fi cântată, poate fi o romanță. Aici întâlnim câteva epitete și consider că versurile sunt reușite. Felicitări!” (Aneta Pioară Dumitreșteanu)
„Ca de fiecare dată, poeziile dnei Floarea Frățilă ne-au încântat sufletul prin sensibilitatea așternută pe hârtie ca niște flori de primăvară. Închei cu o poezie. (Ziua femeii) E ziua femeii pe care o iubim,/ E ziua femeii, s-o prețuim// E ziua ta, caldă adiere și dulce floare,/ La mulți ani de ziua cea mare!// La mulți ani femeie, floare de crin,/ Ca floarea din glastră, floarea cea gingașă,/ La mulți ani femeie, pasăre măiastră!” (Nicolae Constantinescu)
„Este o zi bogată din punct de vedere sentimental și dna Floarea Frățilă a făcut ca întreaga ființă umană să fie răscolită, în mod fascinant, de mesajele cu încărcătură pline de iubire între oameni. Este o poetă conectată permanent la ceea ce gravitează în jurul ei ca niște stele. Soarele și luna sunt imortalizate în poezii pline de vraja iubirii, de natură, de mare, de vapoare, de păsări cântătoare, de flori gingașe. M-a impresionat poezia Două inimi se unesc și prezentarea grafică în care doi oameni se îmbrățișează strâns și inimile lor devin una. Creația dnei Frățilă este autentică, naturală, energizantă și electrizantă. O felicit pentru modul grafic al prezentării creației, o îmbinare plăcută cititorului. Îi doresc din inimă să fie iubită de toată lumea și de muza poeziei.” (Adrian Câmpeanu)
„Ziua de astăzi a fost minunată, cu o euforie a zilei femeii care a creat o bună dispoziție generală. Creația dnei floarea Frățilă dă dovadă de receptivitate la tot ce este împrejurul dânsei. Are o inimă bună, un suflet cald și creează bună dispoziție din toate punctele de vedere. O felicit pentru prezentarea de astăzi.” (Dumitru Bardaș)
Sâmbătă 18 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dl Gică Chiroiu. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share