Căruța cu virgule – Dubitativ
Bună să vă fie dimineața! De când s-a revărsat asupra noastră acest al patrulea val de morbiditate, aproape că nici nu-ți mai vine să vorbești, darămite să mai și scrii ceva pe pereții ăștia… Pentru căci, orice-ai spune și orice-ai scrie, nu poți ocoli destinul, acela de a fi judecat mai rău ca la Judecata de Apoi (presupunând că avem idee ce înseamnă ea!) Dar, însă, deoarece și pentru că în viața asta, orice om e dator să-l enerveze până la exasperare pe aproapele său, zic că, dacă e scris în ADN-ul mesager, n-am cum să scap nici eu de așa ceva… Deci, exasperare plăcută în continuare! Fără să mă ,,formolizez” prea mult sau să mă ,,panific” prea tare, zic să pun oleacă de colac peste pupăză și cireașa pe colivă, și ,,ași dorii” să vă enervez în această minunată dimineață de început de week-end cu o idee care mi-a venit în timp ce-mi exercitam somnul cu care m-a înzestrat și pe mine madam Natura, la facerea Omului, în general. Ptiu, Doamne, iartă-mă! Am zis ,,general”… Să știți că așa mi-a venit, n-are nicio legătură cu vreun anume general desemnat să ne conducă ,,în lupta asta inegală cu un inamic nevăzut”!… Dar, să depășim momentul ăsta stânjenitor, să luăm poziția ,,pe loc repaus” și să facem ,,poștă” acea idee de care vă spuneam… Bunăoară, io observ (fără să vreau!) niște expresii ciudate caracteristice unui număr tot mai mare de oameni care se exprimă ei (încă) liber despre restricții și alte drepturi și libertăți… În pelerinajele… ăăă peregrinările mele pe plaiurile acestei vieți, am auzit tot felul de expresii, care mai de care mai ciudate, unele logice, altele mai puțin… De exemplu, de curând mi-au ieșit în cale, coborând la vale, expresiile ,,aproape sigur” și ,,cred că”. Înainte să mă bateți cu pietre pentru păcatul trufiei, haideți să ne uităm mai atent (cu zoom, adică!) la semnificațiile acestora. Și ,,cred că” ,,aproape sigur” veți descoperi o oarecare nepotrivire de caracter între ele. Și dacă e să dăm crezare teoriilor lingvistice care spun că limbile sunt într-o permanentă schimbare și adaptare la vremuri, într-o dinamică determinată de noul context social, atunci n-ar mai fi chiar așa de ciudat. Era o vreme când ,,sigur” era… sigur! Era expresia a ceva de necontestat, neîndoielnic. Numai că, în vremurile astea, a fi sigur de ceva, a fi convins, înseamnă să te expui oprobriului public, să fii judecat că ești fie un ,,boomer”, fie un ,,neomarxist”… Așa că, cel puțin în limba română, s-a inventat această expresie ,,aproape sigur” care mai înmoaie convingerile și le pune sub semnul îndoielii, permițând astfel, ,,utilizatorului” să se strecoare printre furcile caudine ale lumii de azi. De asemenea, ,,cred că”, nu mai înseamnă că tu crezi în ceva, că ești convins de ceva, ci, mai degrabă este folosit ca o expresie a îndoielii, a dubitativului existențial, ceea ce, filozofic vorbind, ar pune sub semnul întrebării însuși ,,Crezul”, rugăciunea de căpătâi a oricărui creștin-ortodox născut, nu făcut… Pentru că, din punct de vedere religios, ,,cred că” nu e niciun dubiu referitor la asta! Dar, să nu intru, totuși, cu bocancii murdari în altarul acestui subiect, și așa destul de sensibil… Și așa, cred că aproape sigur o să-mi iau niște afurisenii de n-o să mă spele toată apa Sâmbetei!
,,Cred că” veți fi înțeles cu toții sensul acestui text și nu veți fi foarte intransigenți cu autorul lui. Este ,,aproape sigur” că aceasta vă va provoca o inutilă pierdere de vreme și de nervi, care, ,,aproape sigur” vă va slăbi sistemul imunitar și ,,cred că” nu e cazul să vă risipiți anticorpii combătând ideile unuia ca mine! Pentru că, în general… ptiu! Na, că iar mi-a scăpat!… mă rog, în mare, eu n-am făcut decât să-mi expun aici, în toată goliciunea, ei o părere ȘI despre altceva în afara subiectelor despre vaccin, infectări, morți, colapsul sistemului sanitar și statul eșuat, în general…
