Fărădelegea lui Călin – Dudul tivil
Se mai băga ca musca-n lapte câte un client. Ba să-ntrebe ce nouă ne era evident, ba să caute motiv de ,,râcă” înainte de a duce la final seria întreagă de operațiuni. Stânjeniți fiind, ne încingeam creierii cu….
Sigur, ,,întemeiatele” întrebări și cereri căutau practic nod în papura sumei finale pe care trebuia să o primim. Dacă putea ciupi puțintel, ar fi picat stâlpul casei mai bărbat în fața muierii și ar fi scăpat mai ieftin cu o altă cheltuială casnică, iar singureii și-ar mai fi asigurat câteva pâini pentru zilele următoare. Au fost și dintre cei care din cauza nesimțirii și lipsei de apreciere a muncii și rezistenței fizice în condiții extreme, nu meseriei, le-am stabilit ,,imoral” un meniu de post negru: lumânări.
O exemplificare din domeniul pe care l-am practicat mai bine de un sfert de veac cu scopul de a veni în întâmpinarea Art. 1862 și celor ce îi succed. Cum deja am dezvăluit cum se face recepția, rămâne doar să amintim că antreprenorul datorează garanție pentru lucrare. Dacă apar vicii și calitatea este sub așteptările contractuale. (Art. 1863)
Să fie obiectul contractului o lucrare. Ca în orice altă ,,vânzare”, beneficiarul este obligat să plătească antreprenorul în locul în care se face recepția. Deși un caz generic ne demonstrează contrariul. Instituțiile, de obicei, nu plătesc nici în ziua recepție, nici în locul menționat, ci, cum este procedura, cu o mică întârziere, cât se face OP-ul, cât se extrag banii din Trezorerie și se depun în contul ,,șefului de șantier”. Dea Domnul să nu se aleagă praful de lucrare înainte de recepție, dea ăl de sus să fie beneficiarul vinovat: materiale cu vicii sau vreun nas băgat în oala antreprenorului. Fiindcă viciile materialelor acestuia sau vina lui pentru deteriorarea lucrării fac trimitere la textul Art. 1860: refacerea lucrării. (Art. 1864)
Revenind la meserie, se întâmplă în ultima vreme ca estimarea prețului materialelor să excedeze față de momentul lucrării, de aceea ne avertizăm clientul: cu cât mai repede, cu atât mai precisă suma finală de achiziție. Cât privește manopera, rar am depășit prețul stabilit, argumentând aici doar surplusurile de operațiuni: încă vreo câteva foi, încă vreo câțiva metri de pluvială, încă ceva de vopsit, de sudat…. Bineînțeles, ca să scăpăm de problema întrebărilor inutile și în primul rând suspiciunilor, când noi suntem cumpărătorii materialelor, păstrăm bonurile și predăm sau arătăm cantitatea beneficiarului. Cele menționate de Art. 1865 sunt în perfect acord cu cele câteva particularizări propuse, când contractul se încheie pe baza unei estimări, subliniez. Beneficiarul putând cere socoteală antreprenorului pentru creșterea inițială de preț, iar antreprenorul fiind nevoit să o probeze.
Să spunem despre Art. 1865 că reprezintă partea finală, fiindcă Art. 1866 se referă la stadiul intermediar, când se impune ca la un anume răstimp să se tragă câte o linie preliminară sub care să se înșire cheltuielile și nivelul la care a ajuns lucrarea.
E neverosimil Al. 1 în privința măcar gândului că ,,ciupeala” prețului final poate fi pusă în practică, oricare ar fi motivația. S-a fixat suma finală, ,,… un preț global…”, acela rămâne. Invocarea unei munci mai puține, unor așa pretinse costuri mai mici, nu poate fi temei pentru reducere, cum nici antreprenorul nu poate cere o creștere de preț. În acest caz doar. Toate acestea înglobate în înțelesul prețului forfetar, invariabil. (Art. 1867)
Pentru ultima parte a Art. 1868 este necesară o sumă de ,,politețuri” între antreprenor și beneficiar, cel din urmă având dreptul, contrar celor două prime alineate, să acționeze în instanță antreprenorul pentru două dintre chestiunile deficitare: neexecutarea lucrării sau executarea necorespunzătoare a acesteia. În sine articolul se referă la o perioadă de jumătate de an în care beneficiarul nu ridică sau nu recepționează bunul executat sau asupra căruia s-au prestat servicii, deși a fost înștiințat în scris. Se dă dreptul astfel antreprenorului de a vinde bunul ,,… cu diligența unui mandatar cu titlu gratuit al beneficiarului.”. Lege bună Codul Civil. Nu uită de beneficiar. După ce antreprenorul reține prețul ,,… lucrării și a cheltuielilor de vânzare, va consemna diferența la dispoziția beneficiarului.”.
Tuturor beneficii. Antreprenorul are dreptul la o ipotecă legală asupra lucrării ca mod de a i se putea garanta prețul datorat pentru lucrare. (Art. 1869)
