Fărădelegea lui Călin – Vidul tivil
Să căutăm pretextul. Nu departe de primul pas se găsește o propoziție cu iz de ,,ilegalitate”.
Arendă să fie, dar să participăm și noi. Soț sau descendenți. Se naște nedumerirea lipsei din context a ascendenților. Nu văd de ce li se pune în cârcă bătrânețea veșnică și neputința de susținere a unor acțiuni când ei înșiși sunt ,,chiriași” de terenuri. Depășind nemulțumirea, Art. 1846 produce prima scindare a contractului, arendașul cătând către rudele foarte apropiate să le ,,exploateze”…. Să le concesioneze în fapt contractul de arendă. Cu acordul arendatorului.
Iară cum debutasem, ,,stângaci”, să ni se vorbească mai mult decât românește, mai precis, mai juridic decât în Al. 1: ,,Nu sunt permise oficiile de arendași.”. Gata să o iau mot a mot și să nu pricep legătura cu legile. Orice ar fi oficiile, subarendarea nu se poate realiza. (Art. 1847)
Coco…tractantul/ții. Îmi făceam probleme că în Codul Civil n-au mai apărut noutăți lingvistice. Iar așa ceva iese lesne la iveală. Deși este o banalitate, părțile din orice contract împart co-ul cu folos egal. M-am mirat că abia acum la arendare și-a făcut apariția particula. Art. 1848 consideră reînnoită arendarea, pe o perioadă identică, dacă nu a intervenit anterior termenului de final un motiv, un refuz de reînnoire, dar cu șase luni înainte, iar doar pentru terenurile agricole cu un an înainte. Pentru durate mai scurte decât termenul de ,,preaviz”, șase luni devin trei, iar anul se înjumătățește.
Preempțiunea se aplică și în cazul arendei. (Art. 1849)
Contractul încetează la moartea, falimentul sau incapacitatea arendașului. (Art. 1850)
Spui lucrare, poți contracara cu construcție. Din cauza acestei evidențe nu era nevoie de evidențierea lucrărilor de construcții, reguli particulare sau nu, limba română permitea această extensie mai ales când atribuirile sunt ,,… materială ori intelectuală….”. Așadar, noul tapet juridic include contractul de antrepriză. (Art. 1851)
Exact despre ce nu-mi place să discut. La nivelul accepțiunii mele nu prea încap subcontractările. Nu te pricepi, deși ți-ai luat angajamentul ferm că duci la împlinire serviciul, spui clientului că nu te pricepi, nu-ți asumi fără acoperire ,,riscul” din Art. 1851. Pe de altă parte este bizar să uzezi de ,,subantrepriză” și să alături ,,contract”, să dai o altă tentă, când avem de-a face cu o subcontractare. Celelalte consecințe decurg din existența oricăror contracte: răspunderea antreprenorului în fața beneficiarului, indiferent câte subcontractări a efectuat. (Art. 1852)
Nicio diferență între chestiunea generală a contractelor și antrepriza. (Art. 1853)
La ce bășcălie este astăzi…. Sunt ferm pe poziția ,,nu toate atributele se cad alăturate unui substantiv”, așa încât sintagma ,,preț serios” nu încape cumsecade în Al. 2. Corect da, îi acord tot creditul. Determinat/determinabil de asemenea. La schimb pentru antrepriză bani, bunuri, prestații. Criteriile calculării prețului cerut sunt cele legale, cele uzuale, munca și cheltuielile. (Art. 1854)
Mă îndoiesc de veridicitatea Art. 1855. Când ai de executat lucrări, oricât s-ar vrea contractul de vânzare scopul principal, fără prestările anterioare ale antreprenorului, bunul vandabil nici nu este în ,,starea” scontată la vânzare.
Ce nu plătește antreprenorul se poate recupera de la beneficiar, dar nu mai mult de suma ,,… pe care acesta din urmă o datorează antreprenorului…”. (Art. 1856)
