Spații culturale nr. 86 (12)

Nicolai TĂICUȚU

RAFTUL CU CĂRȚI

Liviu Ioan Stoiciu, luare aminte, Editura Rocart, Băbana, 2022, 114 p. Într-o intervenție critică la acest volum, Lucian Scurtu menționează: Pentru că subiectul liric e un radical (să nu spun un fundamentalist) al rostirii fruste, al expunerii fațetelor sale spirituale, ontologice, etice, onirice la vedere (nu se menajează și nu menajează pe nimeni), fără a se ascunde versatil ori furișa camuflat după metafore serbede, expresii derizorii, topici ieftine, simbolistici facile, preferând apariția în fața cititorului așa cum e, un introvertit sentimental, dar unul cu însușirile, calitățile, particularitățile și energiile evidente, vizibile, făcând (și) din onestitate și sinceritate un brand care se pliază perfect ego-ului poetizant. Un poet de care se cuvine să luăm aminte, dar mai ales de ținut minte.

 

Alexandru Ovidiu Vintilă, Iglu, Editura Eikon, București, 2022, 101 p. Într-o intervenție critică, Fascinația frigului (Leviathan, nr, 17/2022), Valeria Manta Tăicuțu remarcă: Într-o lume pentru care umanul/ umanitatea sunt doar niște cuvinte nefrecventabile din dicționar, iar vegetalul se mineralizează (…), răceala și moartea sunt singurele constante. (…) Scrisul nu înseamnă neapărat ieșirea din spațiul închis, din întuneric, din detaliul domestic spre perspectiva cosmică, ci un proces complex de plasare în imaginar, într-un decor suprarealist, al cuvintelor-unelte, al cuvintelor-furnici, al cuvintelor soldați…

 

Radu Ulmeanu, Hieroglife, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2022, 212 p. Astfel își încheie criticul literar Tudorel Urian cronica, Capriciile tăcerii: Hieroglifele mi se pare una din cele mai bune cărți de poezie scrise de Radu Ulmeanu în lunga lui carieră. De pe urma ei cititorul rămâne cu satisfacția reîntâlnirii cu lirica unui poet important în istoria literaturii române a ultimelor decenii, dar și cu o mulțime de întrebări estetice și filosofice și existențiale cărora va trebui să le găsească singur răspunsuri.

 

Iuliana Paloda-Popescu, Litanii, Editura Rowex Coms, București, 2020, 60 p. În prefața intitulată Litania ca doxologie Theodor Damian spune: Iuliana Paloda-Popescu ocupă un loc aparte în poezia românească de astăzi prin felul cum știe să înduhovnicească imaginea, cuvântul, metafora. Expert, cu doctorat, în iconografia veche ortodoxă, autoarea acestui volum arată încă o dată cum îngerii zboară prin poezie, cum păsările cu aripile lor cerești acoperă și păzesc taina din cuvânt și totodată răscolesc arșița pustiei în locurile pe unde urmează să treacă anahoretul, cum tăcerea sfinților din icoane rodește frumusețea interioară.

 

Maria Pal, Deschizi colivii, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2022, 117 p. Criticul literar Zenovie Cârlugea remarcă: Toate cele 98 de poeme, nu mai mari decât o pagină și urmând estetica grafică a prozei, constituie, prin înseși titlurile lor un continuum respiro de trăiri existențiale și viziuni fantasmatice, în vacuitatea clipei. Este vorba, altfel zis, de o mărturisire metaforică fie in praesentia, fie in absentia, relevând un timp al eului creator de relevație cu o conștiință ce trăiește la limită experiențele vieții…

 

Florentina Loredana Dalian, Hanul dintre vii, Editura Universitară, București, 2021, 200 p. Nicolae Florentin Streche menționează în prefața sa: Proza Florentinei Dalian are profilul perfect al vieții trăite și ficționalizate: zâmbitoare și timidă, fragilă, ca o figurină de porțelan, dar foarte sigură pe sine în clipele de „criză”, de climax, umorul inserat fiind adevărata supapă de ieșire din măruntaiele existenței. Volumul Hanul dintre vii este bine închegat și ritmat, lucrat în detaliu și cu un parfum stilistic din vremuri trecute și contemporane.

 

Romeo Aurelian Ilie, Lacrima tatălui, Casa de pariuri literare, București, 2022, 88 p. Într-o cronică literară la acest volum, Valeria Manta Tăicuțu menționează: … Romeo Aurelian Ilie nu scrie, așa cum ar fi de așteptat, poeme cu tematică strict religioasă, inspirate doar din practicile clericale ori din lucrările sacre; mintea cercetătoare și sensibilitatea vie îl fac atent la lumea prin care trece și asupra căreia meditează, o lume construită și lăsată moștenire de protopărinți, după izgonirea din rai.

 

Florin Ciocea, Al treilea manual de fenomenologie, Editura Helis, Slobozia, 2022, 139 p. Pe ultima pagină a acestui Manual Florin M. Ciocea spune: Dacă citiți MANUALELE DE FENOMENOLOGIE gândiți-vă că ați putea locui în lumea aceea, fericiți și meditativi. Din postura de poet de Maltezi, precum mă consider, m-a purtat lectura acestui Al treilea manual de fenomenologie alături de Călător, cel întru gândire și trăire indiană, cât și alături de cetățenii din Maltezi, care prin talentul autorului de față, au reușit să facă din localitatea lor un centru politico-administrativ mondial, unde chiar cei doi candidați rămași în cursa pentru președinția SUA au ales să aibă ultima confruntare, cea decisivă. Uite așa, Maltezi a devenit pentru o perioadă buricul pământului. Pe ansamblu, este o lectură savuroasă, drept pentru care v-o recomand.

 

Titi Damian, Lecturi polifonice, Editura Editgraph, Buzău, 2022, 325 p. Sub lupa criticului sunt eseiștii: Marin Iancu, Radu Voinescu, Ștefan Iovan, Florian Roatiș, Stan V. Cristea, Petru Creția, Ovidiu Dunăreanu, Constantin Giurginca, Gheorghe Șeitan, Vasile V. Filip, Nicolae Dina, Gheorghe Păun, Savian Mur, Violeta Calfa Dinu, prozatorii: George Toma Veseliu, Ion Fercu, Diana Dobrița Bîlea, Adrian Nicola, Florentina Loredana Dalian, Florin M. Ciocea și poeții: Florea Turiac, Emil Stănescu, Corneliu Vasile, Nicolae Teoharie, Mihaela Meravei, Mircea Teculescu, Dorin Gabriel Tilicea.

 

Petre Ioan Crețu, Banshee sau revolta piciorului de lemn, Editura Neuma, Apahida, 2021, 144 p. Pe coperta a patra a volumului Horia Gârbea menționează: Fiecare poet este atipic, se abate de la o „normă” care, de fapt, nu există. Dar Petre Ioan Crețu și poezia sa, excepțională și excepționistă, iese cu mult din limitele vreunui tipar posibil. Admirabil la el este spiritul liber. Nu propune sfidarea unor limite, ci ignorarea lor într-un mod, aș zice, demiurgic. Câtă vreme lumea încă nu este creată, la începutul vremurilor, făuritorul ei poate s-o modeleze așa cum îl îndeamnă inspirația. Poezia lui Petre Ioan Crețu are suflul unui big-bang întemeietor.

 

Lucia Ovezea, Dacă lumea s-ar sfârși mâine, Editura Tracus Arte, București, 2021, 169 p. Redactorul acestei cărți, Ioan S. Pop remarcă pe coperta a patra: Nu întâmplarea, ci destinul guvernează viețile personajelor din această carte care ne transportă, în felurile cele mai neașteptate, de la București la Chișinău, Middleburg, Bangkok, Paro, Punacka, Londra ș.a., prin Europa și Asia, așadar. (…) O carte a devenirilor, scrisă cu pasiune și luciditate.

 

Dan Iacob, Călătorul, Editura Eikon, București, 2021, 296 p. Vianu Mureșan remarcă: Maestrul, actorul cărții de față, un bătrân bibliotecar, care și-a cheltuit timp de decenii cercetând tomuri învechite, în căutarea luminii ascunse în texte filosofice, religioase, literare sau științifice, realizează la capătul acestui travaliu cvasi-ascetic că împlinirea omenească nu poate veni din cărți, ci din dăruire și dragoste.

 

Dorin Tudoran, De bunăvoie, autobiografia mea, Editura Amphion, Bacău, 2020, 208 p. În postfața Lungul drum al întoarcerii acasă, Florin Daniel Dincă afirmă: Cea din urmă carte de versuri a lui D. Tudoran, De bunăvoie, autobiografia mea, fusese elaborată în România, dar avea să fie tipărită în Danemarca, în 1986, la Editura Nord, prin eforturile lui Victor Frunză, ca proprietar al micii edituri din Aarhus, și ale lui Ion Caraion, trăitor în Elveția, la Lausanne… (…) Celui ce în viață s-a călăuzit după deviza „Mie îmi pasă!”, azi, când volumul De bunăvoie, autobiografia mea (ediția Ion Caraion, revăzută și adăugită) revine acasă (grație Editurii Amphion din Bacău), îi rămânem alături, solidari „întru bine, frumos și adevăr”.

 

Serghie Bucur, Apter – roman istoric, Editura Minerva, București, 2012, 319 p. Criticul Constantin Trandafir remarcă: Autorul se mișcă în timp, în spațiu, în secretele tehnicii și scriiturii cu o neașteptată dezinvoltură. Impresia e de banchet enciclopedic: scene de stradă, viața de salon, de alcov, de pușcărie, viața culturală, momente conspirative, dialoguri politice, filozofice, spectacole de teatru, audiții muzicale, revoluționari, pictori, scriitori, români, francezi, austrieci, maghiari, București, Mărgineni, Câmpina, Viena, Paris, Londra etc.