Fărădelegea lui Călin – Jidul tivil
Dumnezeu să-l….
Sfinții desființării titlului, dreptului – la alegere – asupra bunului termină definitiv relația contractuală locator-locatar. Încheiată și nu prea locațiunea însă. Această minunată lege împarte efecte și după ,,decesul” permisiunii. Ciudat sau nu, priceperea mă îndrumă să gândesc doar la faptul că locatarul rămâne în continuare cu drept de uz până la un an de la desființare. Să fi fost numai ,,… de bună-credință la încheierea locațiunii.”. (Art. 1819)
Moartea adevărată să fie, căci nici atunci locațiunea nu piere. Locatar, locator pe lumea cealaltă, cel puțin 60 de zile se mai profita de contract, dacă perioada lui era determinată doar atât pot oferi moștenitorii supraviețuitorului. (Art. 1820)
Întreg, bucăți sau nimic are de restituit locatorului la finalul contractului. Nu discutăm cauze etc. Prezumarea rămâne că bunul a fost totuși în bună stare la predarea lui. Ca glumă: doar nu i-o preda chiriașul proprietarului casa din Râmnic la București. (Art. 1821)
Fortuirea-i scăparea locatarului. Și de ia foc tot el răspunde, și de se degradează tot el poartă vina. De-i din familie, de-i sublocatar, de-i orice persoană îngăduită să facă, să poată sau să aibă ceva cu bunul nu tocmai ortodox comportamental. (Art. 1822)
Cum și ,,pe vremuri” la construcții, la tulburare, posesie, adăugire sau orice altceva, și la locațiune orice efectuare de plus la bun trebuie făcute cu știrea locatorului. Contrar acestui aspect, acesta nu poate fi obligat la despăgubiri. Mai mult, el poate cere locatarului să aducă la starea inițială a bunului și poate invoca și primi despăgubiri pentru pagube. Le bâjbâi, nu poți explica în mod corespunzător fraza juridică. Deci la dicționar. Al. 3 împiedică locatarul să rețină bunul locațiunii dacă nu a avut acordul locatorului pentru îmbunătățiri. (Art. 1823)
Nu așa. Se înțelege altceva ori cel puțin nu cum ar trebui. Și raportându-ne la alte alineate s-ar lungi…. Nedeterminată durata contractului. Notificările din pricina inconvenientelor deja le-am subliniat, numai termenul de preaviz nu fusese bătut definitiv în cuie. Durata-i – un sfert din intervalul de timp stabilit pentru plata chiriei. Vă închipuiți cum se împarte în patru 30 sau 31, precum și trimestrul. Rău. De notificatorul denunțător de contract este chiar locatorul, matematica anterioară pică. O lună sau mai mult – preaviz de 60 de zile. Mai puțin de o lună – 15 zile în total. (Art. 1824)
Oricare alte ,,înscrieri” în contract, se respectă doar preavizul de 60 de zile când locatarul denunță unilateral contractul. Din partea locatorului notificarea, șaizeci și cincisprezece din urmă se aplică la preaviz. Bineînțeles, contractul are durată determinată. (Art. 1825)
Citind altfel…. Tinzi să crezi mai multe. Din familia celor ce nu pot fi scrise în contract: neobligativitatea încheierii unei asigurări (aici mă puteam opri fără probleme) ,,… cu un asigurător impus de locator;”; nu se pot impune răspunderi nici de grup, nici în parte în cazul degradării ,,… elementelor de construcții și a instalațiilor…”, obiecte, dotări… ale părților la comun din imobil; nu se pot cere sume în avans, dar și recunoașteri de sume pe care locatorul le-a estimat pentru reparații; locatorul nu poate să reducă sau să suprime prestațiile pentru care s-a obligat, cel puțin fără contraprestație. (Art. 1826)
