Fărădelegea lui Călin – Uedul tivil
Ți-a cam… trecut vremea.
Aproape să-mi vină mănușă, aproape să cred că fuse și se duse. În privința Codului Civil abia dacă am atins treizeci de procente. Deși în trei puncte, Art. 1809 se rezumă la chestiunea expirării termenului din contractul de locațiune, moment care se prezumă a coincide cu restituirea bunului, indiferent de tipul încheierii înscrisului: semnătură privată sau înscris autentic.
Nu neapărat. Când nimeni nu se sinchisește de timp, ce a trecut dincolo de data limită se consideră un nou contract de locațiune, mai bine zis o prelungire a celui vechi fără definire precisă în timp, însă în condiții identice de redactare. (Art. 1810)
Un nou drept al locatarului ce îl poate opune unuia dintre cei cărora locatorul a înstrăinat bunul. Trecut sau nu în cartea funciară, mobil sau imobil. (Art. 1811)
Apariția lui ,,de două ori mai mare” este o premieră și se referă la posibilitatea locatarului de a-și opune drepturile dobânditorului după ce a primit notificarea de înstrăinare, la, cum spuneam, dublul termenului de notificare stabilit, astfel încât să fie privat de eventuale despăgubiri. (Art. 1812)
Totuși, înstrăinarea bunului nu absolvă pe locator de repararea prejudiciilor cauzate locatarului înainte de înstrăinare. (Art. 1813)
Pe înțelesul tuturor, deși nu văd unde este corectitudinea, dobânditorul bunului înstrăinat de locator ia în sarcină ceea ce locatorul a dat garanții de îndeplinire a obligațiilor sale. Nu văd de ce, contractul este altul. (Art. 1814)
Nici n-ar trebui să privească dobânditorul. Plata chiriei anticipate. Nici nu se spune cine ar fi persoana care să le folosească în avantajul său. Locatorul n-ar avea de ce, fiindcă n-ar trebui să înstrăineze bunul locațiunii înaintea rezolvării situației. După ce înapoiază banii sau rezolvă conflictul, poate, dar înainte nicidecum. Nu spun că nu se poate. Orice e posibil. Locatarul nici atât, să meargă la dobânditor să se ,,dea” la el? În ce raporturi sunt cei doi? În niciunul. Același caz pentru cesiunea creanței. (Art. 1815)
Încă un contract încetat. O primă ,,metodă” – denunțarea. Doar o notificare să se facă și-i… aproape gata. Să nu uităm totuși portița pentru astfel de caz: locațiunea nu are o perioadă determinată stipulată în contract. Deci și prin urmare, intră în scenă preavizul care doar la finalul termenului legal sau uzual încetează de drept contractul. Final de contract, restituire de bun. (Art. 1816)
Varianta secundă: rezilierea contractului. Nerespectarea obligațiilor de către una dintre părți dă dreptul celeilalte de a declanșa procedurile de reziliere, cu daune-interese dacă este cazul. (Art. 1817)
Posibilitatea a treia – imposibilitatea folosirii bunului locațiunii. Distrugerea în parte sau în întregime sau deteriorarea bunului pot constitui temeiuri de încetare a contractului. Cu o specificare: când fortuitul este cauza neuzului, locatarul nu va primi daune-interese. A se nota și reducerea chiriei în proporția deteriorării sau distrugerii. (Art. 1818)
