Fărădelegea lui Călin – Medul tivil
Topit tot.
În pix stă toată treaba. Cu el se încheie sentințe. Cu el se încheie contractele de locațiune anterior. Ideea Art. 1798 bazându-se pe forma de încheiere a contractului: autentică sau sub semnătură privată. Ambele obligând la plățile și termenele locațiunii stabilite.
Ahtiat aș spune. Ca să continui prima propoziție eliptică de subiect și predicat. După desele repetiții. Făcând abstracție de abia părăsitele… ne-am întors și la prudență și diligență. La grijă maximă și osteneală. Omul-locatar fiind nevoit a le întrebuința pe timpul contractului. (Art. 1799)
Datorită pixului – ceea ce pare rău este totuși de bine – o situație locativă excedentară se poate ameliora sau înceta. Rostul instanței în speță, la cerere: trimite în buzunarul locatorului o despăgubire sau desființează contractul. (Art. 1800)
Se pare că am nimerit pe tărâmul deja-zisului. În ecuația propusă de Art. 1801 nicio necunoscută, doar valori stabilite altcândva. Nevoia de reparații, anunțul ,,… de îndată…” către locator, sarcini către el. Neîndeplinite ,,formalitățile”, locatarul poate fi tras la răspundere imputându-i-se daune-interese, dar și alte cheltuieli. Nespecificate.
Remarcile devin de prisos. Numai ce se spusese: locatorul este reparatorul. (Art. 1802)
Reparații cu dichis. Nici mai mult nici mai puțin, ,,… locatarul va suporta restrângerea necesară a locațiune…” pe timpul reparațiilor, însă dacă durata lor depășește 10 zile, se vor tăia din chirie proporții egale cu timpul alocat și parte din bunul afectat de reparații. Cum nici în condiții mizerabile nu poate sta pe timpul renovării, are dreptul la rezilierea contractului. (Art. 1803)
Stânjenitor este oricum. Să-ți vină locatorul în casă cu un prezumtiv cumpărător sau cu un viitor chiriaș, indiferent la ce interval de timp, nu poate să nu te împiedice să nu mai ai aceeași tragere de inimă. Zecile de întrebări la următoarea locațiune, la rezilierea contractului înainte de termen. Deloc comod. (Art. 1804)
Am respins, de când mă știu, infiltrarea unui al treilea între părțile contractante, unul adus în locul celui ce a fost părtaș la contract, aici unul de substituit locatarului. Bunurile imobile sunt pasibile de o astfel de înlocuire. Pentru cele mobile se cere permisiunea locatorului. (Art. 1805)
Prinse una de alta, cedarea și sublocațiunea au direcție ilicită de la sublocațiune la cedare, se subînțeleg, nu și invers. Interdicții prin urmare și la tot, și la mai puțin din locațiune. (Art. 1806)
Sublocațiunea în sine este tot un contract ca de la locator la locatar, doar că bunul locațiunii nu este al locatorului secund. Totuși, acest fapt nu-l împiedică pe locatorul-locatar principal să urmărească pentru neplata chiriei pe locatarul secund. Al. 1 mai stipulează neopoziția chiriei anticipate, virată locatarului principal, către locator de drept. La rândul său locatorul poate ceda creanța bunului locațiunii, păstrând temeiurile Al. 1. De asemenea poate constrânge direct sublocatarul pentru obligațiile contractului principal de locațiune. (Art. 1807)
Încheind în nota ,,optimistă” de la început, cesiunea contractelor generice se aplică și contractelor de locațiune. Cesionarea de către locatar incumbă cesionarului obligațiile locatarului, dar primește și toate drepturile acestuia. (Art. 1808)
