Fărădelegea lui Călin – Iedul tivil
Mai primiți cu locația?
De fapt cu locatarul pus la obligații. El, sărmanul…. Ținut să…. Normale predări de bun la finalul locațiunea sau când se impune (interpretare proprie). Un început ,,promițător”, gândind că secunda ,,corvoadă” este de… întreținere, anterioară redării la cheie către locator. O chestiune de așezare anapoda…. Revin asupra…. Fac precum personajul ziarist al lui Sebastian, ăl cu Protarul, cu schimbarea bacalaureatului. Reformulez. Nenorocitul este locatorul. Lui i se impută predarea la cheie a bunului, lui i se cere să țină ,,… în stare corespunzătoare…” bunul și să asigure locatarului ,,puful”, utilitatea și liniștea. (Art. 1786)
Doamne și ce similitudini. În preziua (prenoaptea acestui articol) scrisesem de îmblânzitoarea tăbărâtă de lei. La fel Bucșan perorează de pe youtube despre frică, despre cum așteaptă ,,tigrii” o singură zgârietură a ,,leului”…. Facerile… naturii.
Facerile Codului Civil, în stare să despartă bunul de locațiune de accesorii, în alte ,,meleaguri” licite și să le-mpreune în Art. 1787. Pentru a fi predate locatarului în aceleași corespunzătoare condiții de utilizare.
Trag un pui de somn și revin.
Cine este cel mai important actant în contractul de locațiune? Bunul. La predare, la asigurare de utilizare liniștită se impută locatorului grija. La folosință la fel. El trebuie ,,… să efectueze toate reparațiile…” ce vor ține pe linia de plutire a corespunzătorului bunul. Să fie ,,predestinat” Art. 1799, deși abia am pășit în 1788. Locatarul doar reparațiile locative din uzul obișnuit. Operațiuni care ne întorc pe căile bătute ale relațiilor vechilor contracte uzuale. Se strică, nu se apucă de reparații locatorul, locatarul drege, cere și i se cuvin sumele cheltuielile plus niște dobânzi calculate până la data când se va face plata. Se pusese în discuție și înștiințarea. Cu ea sau fără ea de la începutul reparațiilor și înștiințarea ulterioară produce dobânzi din momentul avansării ei către locator.
Lipsea ,,… în mod constant…” din cuplul de obligații cu asigurarea… și abținerea de la a ,,… împiedica, diminua sau stânjeni…” folosința de către locatar a bunului. Așa ce mi-e ciudă pe ăștia… obișnuiți să pună cu zgârcenie cuvinte. Uneori. (Art. 1789)
Pe cele neștiute, pe cele ignorate și chiar pe cele apărute în timpul locațiunii locatorul este obligat a le garanta. Nu răspunde totuși pentru viciile aparente de la data încheierii contractului nereclamate. În pofida acestui ,,neajuns”, garanțiile nu dispar, ele vor constitui daune ce pun în pericol viața, sănătatea sau integritatea corporală a locatarului (Art. 1790)
Nu înlături viciile repede, locatarul poate cere scăderea proporțională a chiriei. Iar dacă sunt grave, locatarul poate rezilia contractul. Dar, să se poată dovedi că de ar fi știut de probleme, n-ar mai fi semnat. Locatorul poate scăpa de răspundere. Zice că nu le știa și gata, nu mai plătește daune-interese. Dacă răspunsul său, legal, nu are suport probatoriu, despăgubește locatarul. (Art. 1791)
Garanțiile. Valabile după cum scrisese mai demult Codul, chiar dacă bunul nu are calitățile convenite. (Art. 1792)
