Fărădelegea lui Călin – Aedul tivil
Montaj și montator….
Perechi-perechi ne sunt încolonați licit și alții. Locator și locatar în schimbul unei chirii. Perioada se subînțelege. (Art. 1777)
Locațiune. Numită după ,,bunul plac” al obiectului închiriabil: imobile, mobile – închiriere, terenuri, bunuri agricole – arendare. O ,,prostie” inutilă astăzi. În loc de final, legiuitorul a ales înscrierea acelor ,,Dispozițiile prezentei secțiuni…” la jumătatea Art. 1778, deși finalul capitolului este destul de departe, că nici nu mai știi dacă era corect cum s-a procedat până la acest punct sau abia acum este bine. La fel și despre Al. 3 care introduce închirierea în linia exercițiului unui profesionist, lui ,,cedându-i-se” un drept de folosință pentru niscai activități și ne trimite înainte pentru a reglementa contractul de locațiune cu acesta.
Asta mă scoate din normal și mă înfurie. Abia ce pui negre pe alb și le repeți, omițând însă particularizarea la bunurile de natură agricolă. Doar ca să mai pui după imobile și mobile specificarea ca natura lor să nu excedeze contractul. (Art. 1779)
Bani, bunuri, prestații: chiria. Iarăși dispoziții… în analogie cu prețul vânzării, prefăcând expresia consacrată și completând-o după o cezură…. Puțin importă…. (Art. 1780)
Contract fiind, pe cale de consecință – ca să vorbesc abitir – locațiunea este viabilă din momentul convenirii bunului locațiunii și prețului pentru închirierea acestuia. (Art. 1781)
Un dram de atenție și minuțiozitate nu strică locatorului. Este dreptul lui să închirieze, nu să suprapună perioadele de închiriere pentru mai mulți locatari, creându-le neplăceri și întreceri de ocupare sau folosință a bunului. Părerea personală mă îndeamnă să nu fiu de acord cu o asemenea practică. Să se lupte cel dintâi să dovedească dreptul primului venit și înscris în cartea funciară, dreptul primului care a îndeplinit formalitățile de publicitate, dreptul locatarului care a intrat primul în folosința bunului. Pierdere de timp și bani. (Art. 1782)
Orice termen stabilit pentru locațiune nu poate depăși 49 de ani. (Art. 1783)
Incapacitățile locațiunii trimise la origini: 1645-1655. Litigiile la 1653. Persoanele numai bune de postul de administrator nu pot închiria pe o perioadă mai mare de 5 ani. (Art. 1784)
Gândeam la 49 ca la un jalon…. Desigur imposibil. Desigur nu tocmai normal să nu existe obligativitatea unui termen precis de închiriere. Fiind totuși posibil…. Un an maxim pentru locuințe nemobilate – de ce? -, sau spațiile pentru activități…. Ne cam ascundem după degete cu ale ,,… unui profesionist.”, activitățile au caracter profesionist. Dacă tot se evidențiază chestiunea. Fiindcă el fără meserie este precum ceilalți chiriași. O perioadă determinabilă în unitatea de timp aleasă prin calculul chiriei – aici pentru bunuri mobile, camere, apartamente mobilate (de asemenea o prostie). Și cică pe perioada locațiunii imobilelor, pentru bunurile mobile puse la dispoziție dimpreună cu ele. (Art. 1785)
Nu trec la secțiunea următoare. Motivul constituindu-l acest joc cu uite mobila, nu e mobila, uite imobilul, ia-l cu bunurile mobile, de parcă în contract nu sunt stipulări suficiente sau nu sunt deloc. Ceea ce
