Fărădelegea lui Călin – Zâdul tivil
Mai vede lumina soarelui și Codul Civil….
Contractelor de furnizare li s-a dat undă verde și o definire ca la carte după atât de multe fofilări pentru alte noțiuni. Să dea, să facă la termene ulterioare, constant și continuu pentru cealaltă parte contractuală, aceasta obligându-se la preluare și la plata bunurilor. Sprijinită pe aceeași metodologie, dacă furnizarea de bunuri este accesoriu la obligația principală, furnizorul prestează servicii pentru beneficiar. La Al. 3 avem un mix de obligații, și furnizare, și vânzare de bunuri. I se atribuie… o calificare după ,,… obligația caracteristică și cea accesorie.”. Cam vagă și fără rezolvare certă. (Art. 1766)
Parcă la contractul de vânzare-cumpărare nu era la fel. Găsit-au ei altă schemă lexicală ca sa spună același lucru și-n partea asta de articol. Fără de ,,drept” din nou în text, regăsit însă în titlu, Al. 1 este aidoma omologului. Formularea are ce n-avea anterioara, identificare și verificare de cantitate și calitate – deși le clamasem tot atunci -, furnizorul având aici rolul de expeditor, cel ce predă marfa numindu-se cărăuș. (Art. 1767)
Indubitabil, prețul ce se datorează este cel contractual sau legal. Prima parte a Al. 2 poate lua calea coșului de gunoi. Simțim pe pielea noastră schimbările de reglementări legale care nu țin seama de contractele anterior stabilite și care, tot conform legii, aceasta, nu acceptă nicio derogare de la contrat în afara vreunei prevederi exprese. Caz ce te poate degreva de scumpiri prin denunțarea contractului în 30 de zile de la publicarea legii. (Art. 1768)
De a mea era hotărârea, astăzi nu lăsam niciun semnatar de contract puterea de subcontractare. Te-ai angajat, tu ,,personal” duci la bun sfârșit contractul. Nu făceam din caracterul ,,… strict personal…” o excepție. Uite așa se ajunge la o mie de mâini prin care trece subcontractarea, în ciuda corectitudinii și promptitudinii de a furniza produsul, serviciul… contractual inițial. (Art. 1769)
Răspundere și tragere la răspundere. A furnizorului subcontractant, respectiv a terțului subcontractor. (Art. 1770)
Sfârșitul capitolului completat cu ,,corespunzătorul” pentru contractele de vânzare. Mințeam eu? (Art. 1771)
În manieră identică este prezentat și Art. 1772, în capitolul dedicat contractului de report. Iarăși o frazare lipsită de fragmentări necesare, cu virgule, pentru o mai bună administrare a conținutului. Ex: ,,… plata imediată titluri de…”. Fiindcă o ruptură ca aceasta nu capătă niciun sens. În fapt este vorba despre reportat, de la care se cumpără, cu banii jos (am procedat corect, cum nu s-au obosit redactorii codului să o facă), ,,… titluri de credit și valori imobiliare…” de la reportator. Perfect gramatical se procedează în continuare pentru ,,… se obligă, în același timp,…”, deși nu era nevoie, înțelesul nu se altera. Rezumând, are loc un schimb, deoarece reportatorul cumpără de la reportat și-i va revinde aceeași specie de titluri… la o data scadentă. Tot pentru o sumă, determinată. Ceea ce duce la încetarea (aici încheiere, ceea ce poate produce confuzii) relației contractuale.
De regulă drepturile accesorii, dobânzi etc se cuvin reportatorului. (Art. 1773)
Care opțiune? Nu avem niciun indiciu, doar o obligație ,,… să exercite opțiunea pe seama reportatului în timpul reportului…”. Ce fonduri să pună la dispoziția reportatorului? Care scadență și care termen de opțiune (3 zile)? Consecința: reportatorul poate vinde dreptul de opțiune. Să mai întreb care? (Art. 1774)
Ceva-ceva se mai clarifică la Art. 1775. Niște fonduri ce sunt stipulate în contract, adică vărsăminte în contul titlurilor…. Nevărsate cu aceleași trei zile înainte de scadență, reportatorul ,,… poate proceda la lichidarea silită a contractului.”.
Care lichidare ,,… se va face înăuntrul celei de a doua zile de lucru ce urmează scadenței.”. Lichidarea diferențelor la scadența reportului e una, reînnoirea reportul, dar cu alte specii de titluri este alta. Nu văd de ce sunt puse împreună, mai ales că la finalul Art. 1776 noul este catalogat drept alt contract.
