Fărădelegea lui Călin – Jâdul tivil
Când deții proprietăți și modul de achiziție este divers.
Riști și…. Preceptele Art. 1755 oferă ambele variante: câștig sau pierdere. Un risc asumat de cumpărătorul a cărui proprietate este plătită în rate. Primul legat de deținerea definitivă, dreptul de proprietate revenindu-i la ultima rată. Adică dai pe la notar de două ori, la semnarea actului și la final. Al doilea referitor la faptul că a doua zi bunul se poate prăpădi. Tu rămâi cu paguba.
O rată…. E puțin. Și dacă ai cumva 98 plătite din totalul 100 de rate și două nu le achiți? Ți se ia proprietatea, rămâi fără banii achitați pe cele 98? Din Art. 1756 nu se înțelege clar acest aspect. Are doar o echivalare maximă a ratei la o optime din prețul total și un beneficiu pentru cumpărător: al ,,… termenului pentru ratele succesive.”.
Aici da, se specifică. Dar este necesară rezoluțiunea contractului. Se restituie sumele primite, însă, poate reține și daune-interese, și compensații pentru folosirea bunului. Cum bine poate să hotărască instanța să lase vânzătorului tot ce a încasat, în anumite situații să mai și reducă din acestea, din rate, ceva: ,,… corespunzător dispozițiile referitoare la reducerea de către instanță a cuantumului clauzei penale.”. Avem și leasing, și locațiune, și pentru iasta din urmă o dobândire totuși a proprietății după achitarea integrală a sumelor convenite. (Art. 1757)
Vând, da-l vreau înapoi. O nebunie…. Doar vreunul nevoiaș de moment ce a găsit binefăcătorul potrivit. Opțiunea de răscumpărare e doar o soluție de avarie, un drept de preempțiune rezervat la vânzare. Ulciorul nu merge totuși mai mult de cinci ani la apă și fostul proprietar nu poate depăși termenul, chiar fixat mai mare, legea atât permite. (Art. 1758)
Avem două stipulări fără acoperire. ,,… limita sporului de valoare…” și ,,… dreptul cumpărătorului se consolidează.”. Nu știm și nici nu ni se explică. Art. 1759 vizează numai cum se face schimbul invers: returnarea sumei primite și a cheltuielilor de încheiere a contractului; costurile de transport și ridicare a bunului, cheltuieli necesare și utile.
Răscumpărare, dar nu la orice oră din zi și din noapte. Este nevoie de notificare către cumpărător sau subdobânditori de intenție, apoi în maxim o lună să anunțe sumele pe care le va înapoia. Condițiile rezolutorii, cele definite deja, se aplică și aici, cu un amendament: ,,… vânzătorul este ținut de locațiunile încheiate de cumpărător, înainte de…” răscumpărare, dar nu mai mult de trei ani. (Art. 1760)
Răscumpărare de cotă dintr-un bun. Partaj. La care vânzătorul trebuie să participe. De nu, pierde dreptul de răscumpărare. (Art. 1761)
Fie prețul cât de mare, oricâte dobânzi ar îngloba, depășirea maximului stabilit de lege aduce răscumpărarea la paritate: cât a fost, atât rămâne. Nu numai la rezervarea dreptului de răscumpărare se aplică metoda, ci și când vânzătorul își ia angajamentul ferm că va răscumpăra. (Art. 1762)
Să înglobăm și contractul de schimb acum. Copermutanți. Troc. Din moment ce dai un bun pentru altul. (Art. 1763)
Toate ale contractului de vânzare aplicabile. Doar că avem vânzătorul și în calitate de cumpărător. Și invers. (Art. 1764)
Paritate la cheltuielile de încheiere a contractului de încheiere a schimbului. Fifty-fifty. (Art. 1765)
