Spații culturale nr. 24 (14)
Reviste literare
ateneu, Anul 49 (serie nouă), nr. 7-8 (515-516), iulie-august 2012, Bacău. Credem că foarte importante pentru istoria literaturii române sunt cele trei scrisori ale lui Mihai Drăgan către Radu Cârneci, datate: martie 1969, noiembrie 1969 şi martie 1972. Comentariile din revistă sunt semnate de: Dan Petruşcă (Magda Ursache o „pesimoptimistă”), Ştefan Munteanu (Tudor Cătineanu despre antinomia eminesciană – IV), Silvia Munteanu (Emanuela Ilie: poezia ieşeană, de la A la Z) şi Gheorghe Iorga (Metafizică şi poezie – II). Eseuri semnează: C.D. Zeletin, Elena Ciobanu, Nataşa Maxim, Ioan Dănilă, Nicoleta Florean, Constantin Călin, Vasile Spiridon, Liviu Dănceanu, Dan Perşa, Constantin Trandafir. Critică literară fac: Marius Manta (Spre vest prin nord est de Doru Kalmuski), Silvia Munteanu (Translucidele de Diana Trandafir), Alina Apopei-Pistol (De-ale cărturăriei de odinioară de Doru Ciucescu), Ion Fercu (Rătăcind prin tranziție de Grigore Spermezan) şi Adrian Jicu (În ariergarda avangardei de Eugen Simion). Poezia aparţine lui Dan Bogdan Hanu şi Emil Ariton.
Bucovina literară, Serie nouă, Anul XXIII, nr. 7-8 (257-258) ,iulie-august 2012, Suceava. Despre faptul că există România profundă şi despre cultura memoriei ne vorbeşte d-l profesor Petru Ursache în interviul provocat de Alexandru Ovidiu Vintilă. Iar d-na Magda Ursache acordă atenţie celor scrise de Bogdan Creţu pentru că nu scrie călâu, pe teme recomandate şi recomandabile, nici nu tace ca o lebădă pe subiecte dificile. Atitudinile doamnei se opresc la un comentariu apărut recent în revista Contemporanul, unde Bogdan Creţu invită la „calmă asimilare a operei”, la „revizuire calmă”, la „receptare calmă şi justă” şi o face privind „un caz dramatic”: Petru Dumitriu. Tot din sens opus vine Leo Butnaru cu două parabole: Robotul şi fluturele şi Guma şi filosofia sau viceversa. George Vulturescu este prezent cu două poeme: Invitaţie în gravura de pe frontispiciul unei fântâni şi Psalmul de la M-rea Turnu.
Bucureştiul literar şi artistic, Anul II, nr. 9 (12), septembrie 2012. În contrast cu ce se întâmplă în lumea scriitoricească de azi, Florentin Popescu vorbeşte în editorial despre Un exemplu eminescian de colegialitate. La cronica literară Ion Roşioru scrie despre Laudate Dominum de Valeria Manta Tăicuţu, iar Florentin Popescu despre antologia de autor a lui Lucian Mănăilescu, Raiul piraña. La rubrica Seniorii literaturii noastre este prezent (în continuare din numărul precedent) Alecu Ivan Ghilia, care declară într-un răspuns din interviu dat: Recunosc smerit: puteam scrie mai puţin şi mai bine. Pe lângă poezia semnată de Coman Şova şi Tudor George (la comemorare), Petru Romoşan realizează o pagină de poezie Din creaţia „jderilor” tineri: Constantin Acosmei, Gabi Eftimie, Teodor Dună, Ruxandra Novac, Ştefan Manasia, Claudiu Komartin, Radu Vancu, Dan Sociu şi Florin Partene. Proză semnează Ovidiu Dunăreanu şi Mircea Constantinescu, iar teatru, Elena Jipa.
Cafeneaua literară, Anul X, nr.8/ 115, august 2012, Pitești. Virgil Diaconu scrie eseul, care deschide practic acest număr, pornind de la cartea lui Harold Bloom, Canonul occidental. Cărțile şi Şcoala Epocilor (1), iar una din concluzii ar fi:…Bloom este un estetician care are (…) calitatea de a-şi pune deschis problemele literaturii şi care reuşeşte cel puţin să contureze şi descrie două principii estetice pertinente – stranietatea şi anxietatea (lirismul) acum când cei care cred în estetica operei literare sunt atât de puţini. La Ancheta Cafenelei – Poezia postmodernă – participă: Ionel Bota (Credem în poezia făcută de poeţi), Remus Giorgioni (Textul trebuie să re-devină operă, să iasă din zona nediferenţiată, gri a mixturii de genuri şi specii), Gheorghe Mocuţa (Nu toţi poeţii valoroşi au o faţă postmodernă), Lucian Vasiliu (Sintagma „generaţia 80” este o convenţie, discutată, disputată, controversată), Valeria Manta Tăicuţu (Nu cred în poezia postmodernistă. Cred în poezie pur şi simplu), Octavian Doclin (Postmodernismul nu există…). Despre Secol-ul lui Virgil Diaconu scrie Gheorghe Grigurcu. Şi cum!…
Citadela, Anul VI, nr. 4-7 (42-45), aprilie-iulie 2012, Satu Mare. În editorialul său, Cărţi şi întuneric, Robert Laszlo constată: (…) Nu-s vremuri prielnice pentru carte. Nu-s vremuri prielnice pentru om, în general… Totuşi revista viază, şi o face bine, prin eseurile semnate de: Felician Pop, Constantin Stancu, Graţian Jucan, Liviu Pendefunda, Ionel Popa, Nicolae Pop, Hanna Bota; prin critica literară realizată de: Cornelia Bodrogan, Elena Pârlog, Virginia Paraschiv, Cristian Vieru, Lucian Gruia, Adrian Botez, Ioan Nistor; prin prezenţa poeziei semnată de Ion Beldeanu, Andrei Fischof, Alice Valeria Micu, Sânziana Tonica, George Paşa, Mihai Ganea, Sorin Lucaci, Maria Pal, Doina-Maria Ghiţescu, Florentina Loredana Dalian, Corina Petrescu, Loredana Alexandrina Ştirbu şi proză semnată de Laurian Lodoabă.
Dacia literară, Anul XXIII (serie nouă din 1990), nr. 9-10 (108-109) 2012, Iaşi. Istoria omului fără aripi este studiul critic pe care îl face Ioan Holban asupra poeziei lui Matei Vişniec. Bibliofilii scriu despre Natalia Negru în câteva scrisori mărturisitoare (Ionel Necula) şi Mircea Vulcănescu în şi despre literatura unei generaţii (Vladimir Radu). Ion Beldeanu comentează cărţile Biserica Neagră. Echinoxul nebunilor şi alte povestiri de A.E. Baconsky şi Omul din Calidor de Petru Ursache, Ioan Ţicalo, Deplasarea spre roşu de Radu Mareş, Maria Pilchin, Interior în roşu aprins de Andrei Ţurcanu, Adrian Ţion, Laudate Dominum de Valeria Manta Tăicuţu, Ioan Răducea, Poeţi şi poezie de Liviu Grăsoiu, Cristina Chiprian, În faţa mării de Ion Pop, Semnul Isar de Theodor Damian şi Mic tratat de pisicologie de Şerban Foarţă, Oltiţa Cîntec, Personalități ieşene de Ioan Timofte şi Amalia Voicu, Transmodernismul de Theodor Codreanu.
Fereastra, anul IX, nr.6 (70) august 2012, Mizil. Despre durerosul adevăr al zilei de azi scrie în editorialul său – Întoarcerea în noi – Emil Proşcan, pe care îl încheie optimist-poetic: Noaptea este pentru vise! Întoarcerea în dinaintea naşterii! Cărăm realitatea pământului în dinaintea naşterii şi ne întoarcem obosiţi de albastru! Deschidem ochii şi bunătatea noastră ne obligă să înţelegem, să acceptăm, şi să mergem mai departe. Deschidem ferestre, deschidem uşi, deschidem porţi şi totdeauna există o întoarcere. Alături de editorial, pe prima pagină a revistei stă (bine) eseul Rost al lui Dan Puric. Lectorul, aici, Gheorghe Istrate scoate în evidenţă valoarea cărţii Victoriei Milescu Sub steaua câinelui, iar sârguinciosul Lucian Mănăilescu etalează cinci cărţi, care mai de care mai valoroasă: Vieţile cărţarilor contemporani după Magda U. De Magda Ursache, Şobolani bine educaţi de Alexandru Jurcan, Ironia moderată de Calistrat Costin, Un sărut mai adânc de Mirela Bălan şi, la rubrica anticariat, Spectacol de pantomimă de Modest Morariu.
Hyperion, anul 30, nr. 7-8-9/ 2012 (219-220-221), Botoşani. Cităm din editorialul lui Gellu Dorian, Apropierea şi îndepărtarea de poezie: Poezia s-a născut din nevoia omului de a comunica, mai întâi cu sine şi apoi cu divinitatea. (…) apropierea de poezie a fost una naturală, firească, chiar necesară, fără ca scopurile acestei noi forme de comunicare să fie şi de manipulare. (…) Îndepărtarea de poezie s-a accentuat odată cu complicarea discursului, a limbajului poetic. Şi acelaşi lucru facem şi din interviul propus de Andra Rotaru lui Nicolae Coande: Poezia poate fi adesea ceea ce nu ai vrea deloc să scrii. Pentru că, remarcă Lucian Alecsa în volumul VorbaIago: Spectacolul oferit de Nicolae Coande este unul horror, scenele înspăimântătoare au geneza în negura din sufletul poetului, nu sunt scenarii mentale premeditate expuse doar pentru a impresiona cititorul, vin dintr-un visceral sentiment de adversitate faţă de lumea din jur.
Însemnări ieşene, seria a treia, an IV, nr. 7-8, iulie-august 2012. În marginalii la Dicţionarul limbii române de lemn de Aurel Sasu, d-l Alexandru Dobrescu constată că: Împrospătată cu neologisme şi barbarisme „limba de lemn” se lăfăie nestingherită şi acum, ameninţând să sufoce limba vie. Ori de câte ori vidul gândirii simte nevoia să se exprime articulat, el produce mostre ale „limbii de lemn”. Şi, din nefericire, această ambiţie, e etern omenească… Acest număr al revistei este ilustrat cu desene şi picturi de Dan Hatmanu. În 29 noiembrie 1985, în articolul Hatmanu şi „cele şapte coline”, Marin Sorescu scria: Îmi place naşterea picturii lui Dan Hatmanu, aşezată cumva în pantă, în aşa fel încât să nu-ţi poţi scălda de două ori privirea în acelaşi tablou, vreau să zic – în acelaşi fel de a picta… În acelaşi context al artelor plastice, la rubrica Pensula și dalta, Corneliu Ostahie scrie după O plimbare cu inorogul de toamnă sau despre sculptura lui Ion Iancuţ.
Oglinda literară, anul XI, nr. 129, septembrie 2012, Focşani. Editorialista Ştefania Oproescu constată: Teribiliştii de azi, care se descheie obscen în poezie sau proză, nu fac decât să comită un banal plagiat de atitudine după înaintași celebri, iar Manuela Camelia Sava spune într-o recenzie: …Cu un limbaj mustind de sensuri şi simboluri pe care poetul ştie să le mânuiască în favoarea sa şi în favoarea timpului etern spre care i s-a deschis o poartă. Poema râmniceană a lui Nicolai Tăicuţu împreună cu un alt volum apărut tot anul acesta şi tot la Editgraph, La apa Râmnicului am şezut, am plâns şi m-am bucurat al lui Petrache Plopeanu aduc un omagiu liric acestei cetăţi peste care sufletul lor s-a suprapus, cu care s-au identificat până la ultima respirare. Remarcăm calitatea eseurilor semnate de N. Georgescu, Dan Mihăescu, Gheorghe Adamescu, Isabela Vasiliu-Scraba, Maurice Germain, Lucian Ciuchita.
Plumb, Anul VIII, nr. 65, august 2012, Bacău. Eseul Excelenţa unui băcăuan – Mircea Cancicov scris de Grigore Codrescu este inclus, pe drept, la rubrica Personalităţi ale culturii româneşti. Aniversarea lui Ion Dinvale îi prilejuieşte lui Cornel Galben o privire retrospectivă asupra operei acestuia. Lecturile sunt evidenţiate prin: Valeria Manta Tăicuţu (De-ale cărturăriei de odinioară de Doru Ciucescu), Calistrat Costin (Aellia de Gheorghe Ungureanu), Maria Pilchin (Santinela propriei nădejdi de Celestin Antal), Vasile Ghica (Eminescu în tentaţii metafizice de Ionel Necula), Constantin Blănaru (Veacul meu, fiara mea de Vasile Andru), Ion Machidon (Des-pletite dimineţi de Vali Nițu), Virgil Răzeşu (Fântâna şi izvorul de Petruş Andrei), Ionel Necula (Sub steaua câinelui de Victoria Milescu. Poezia este bine reprezentată prin: Ana-Mihaela Nuţa, Petruş Andrei, Mircea Bostan, Vili Istrate, Ioan Baban şi Nicolae Pogonaru. Aforisme de Vasile Ghica. Epigrame de Vasile Larco.
Poesis, Anul XXII, nr. 7-9 (258-260), vara 2012, Satu Mare. În România, un scriitor adevărat, care şi-a purtat o viaţă blestemul dăruind o operă originală, ar intra două-trei zile în atenţia naţională doar dacă s-ar sinucide. Am citat din editorialul A supravieţui ca scriitor în România scris de Daniel Corbu. Oare în umbra acestui gând au scris poezie (în ediţia acestei reviste): Andrei Zanca, Eugen Dorcescu, Adela Naghiu, Marcel Mureșeanu, Flore Pop, Ion Maria, Valeriu Marius Ciungan, Gheorghe Cormoş, Zina Bivol, Ioan Coriolan Aniţaş, Wislawa Szymborska, Leons Briedis? Părtaşi sunt oare şi cei care scriu despre poezie: Viorel Mureşan (Însemnări din ţinutul misterios de Gabriel Chifu), Gheorghe Mocuţa (Întâmplări crepusculare şi alte poeme de Vasile Dan), Lucian Gruia (Catedrala din auz Mircea Petean), Ladislau Daradici (Secol de Virgil Diaconu), Adrian Ţion (Orchestra de jazz de Ion Cristofor) sau Elvira Iliescu prin medalionul: Gabriela Melinescu – „Schimbarea la faţă”.
Revista Nouă, Anul VIII, nr. 2 (71)/ 2012, Câmpina. Florin Dochia, în editorialul său Poezia postmodernă reloaded încearcă o aducere cu picioarele pe pământ: Demersuri mai noi, îndrăzneţe, din spaţiul românesc aruncă originile postmodernismului în Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir şi Ţiganiada lui Budai Deleanu! Dar, în realitatea românească, nu se poate vorbi de o prezenţă semnificativă a termenului şi a manifestărilor conştient(izat)e înainte de 1980, când eforturile de definire se amplificaseră în Occident, realizându-se desprinderea de neomodernism. După lecturarea povestirii lui Iulian Moreanu (Examen la nu mai ştiu ce) se deschide seria eseurilor semnate de: Diana Trandafir, Ioan Lilă, Maria Beran, Sorin Vânătoru şi Gherasim Rusu Togan. Cărţi ale confraţilor apărute recent sunt comentate de: C. Trandafir, Mihai Antonescu, Serghie Bucur, Ioan Lilă, Teodor Marinescu, Emil Niculescu, Octavian Mihalcea, Gherasim Rusu Togan, Stan Brebenel şi Victor Sterom.
Cititorul de reviste
