Brigada diverse – (T)oporul per(s) b(e)j
12 ianuarie 2023
Cam toți ne propunem o schimbare, fie la final de an, fie la începutul lui (colo o zi nu prea are importanță, 31 Undrea 23:59:59 sau 1 Gerar 00:00:00, poți trata la fel cestiunea), fie oricând în interiorul lui. Însă care? Om cu om, de pe o zi pe alta, același ,,drac” zace….
Frumos edificiu. Mare. Parcă prea mare. Chiar de mâna lor, a proprietarilor, ridicată. Prezentată ca știre, faptul de a construi o casă în regie proprie îmi induce două stări: una de repulsie, pe considerentul că nimeni normal nu se lasă fotografiat și intervievat fără un interes, chiar dacă muncușoara lor are ca incipit o serie de ,,școlarizări” de pe Youtube; alta de… repulsie pentru tot românul lenevit, ne mai fiind în stare să se mâzgălească de moroială, să se obosească el însuși la ridicarea casei proprii. Și-ncă una de revoltă pe șmecherii ăștia care dau impresia că numai ei sunt pe lume.
Recensământul și ,,surprizele” sale. Plauzibile și așteptate. Încă-s bătrâni prea mulți. Astă constatare dându-mi de bănuit și să-i ferească sfântul să le vină iar ceva în minte, de-alde pandemii și cine știe ce alte războaie și decimări pe criterii de vârstă. Fiindcă pe tot același criteriu de căutare la număr se înaintează o previziune de dezechilibru mai mare față de cel actual și deci o nouă problemă pentru sistemul statal de pensii. Fals oricum. De neglijat. Doar gândind la cum se îngrijește un om normal pe sine, extrapolând la stat, se poate ține și un ban deoparte pentru mai târziu luând din punga zilnică un leuț. Referitor la nevoia investițiilor, am dubii că oricare dintre noi, statul în principal, are nevoie să tot construiască de-a surda. De acolo și ,,leuțul” pentru îngrijirea bătrâneții. Porni însă Adevărul de la o altă premisă: că doi din cinci români s-au oprit înainte de liceu sau l-au abandonat, coroborând cele două cincimi cu numărul mare de boșorogi. Din nou o minciună. Generațiile părinților noștri au cam făcut toți liceul, cei dintre noi și ei cu mult mai mulți, iar noi cu etatea cincizeci în procent covârșitor. Deci trag în jos generațiile 2000-iste și conglomeratul în creștere de țigani. Să ni se spună mai bine câți mai suntem noi din cele…. Și aici o mică problemă lexicală. ,,… de puțin peste 19 milioane…” este o eroare deloc scuzabilă. Cu, nu de, frăție! N-oi fi român, de-aia-ți iese din pix greșit limbajul.
Puțini. Numai cei din domeniul petrolier vă pot spune când, cum și unde. La toate răspunsul este lipsit de modestie. Se ascunde totuși în grandoarea întâietății un neadevăr. De fapt vreo trei ce transpar din unul. 1857. Anul fixat în țăruș – am rămas cu reflexul balotanian de a repeta în nenumărate rânduri, cu ocazii diferite, destinul personajului urmuzian Stamate – al primei rafinării mondiale. Greu de crezut, lesne de înțeles. Și ușor de demontat, și la greu lăudată o asemenea ispravă pe vremea comuniștilor. Sursa cea mai credibilă rămâne o lucrare apărută în 1934 și premiată de Academia Română a acelor vremuri. În ea 1857 este spulberat, 1856 având relevanță pentru munca a doi frați: Mehedințeanu. Am dat să mă interesez de date despre ei. Mai nimic din viața personală în afara numelor. Mai nimic despre istoria acestei întâietăți, știți, cu ,,fluturași”…. Ba mai mult, la 37 de ani de atunci, un american a dezis, la fel și doi românași, clasarea, detronând ,,Ploescii” pentru Lucăceștii băcăuani, care deși fixată la o simplă distilărie, la 1840, rămâne în picioare în clasamentul rafinăriilor. Aceeași sursă cu patalama academică mai înaintează o dată: 1854. Undeva în Statele Unite ,,… nu exista în lume decât aceea a profesorului Siliman…”. A rămas doar cum. Bănuiește oricine că ditai instalația nu poate fi opera unui român. Tot nemții…. Și rămân din nou cu o nedumerire: cum naiba avea germanul tehnologie și totuși să nu o fi stocat-o într-o rafinărie?
