Brigada diverse – Tr(o)nul – regi(a) E(d) (A)res
7 ianuarie 2023
Cam toată luna decembrie, din voită ocolire a posturilor de știri – și-or fi doi ani și ceva de când n-am nici cea mai mică curiozitate -, a trebuit să suport câteva reclame cărora nici în ziua de astăzi firmele n-au avut bunăvoința de a le recalibra la cotidian. Și n-a fost un capăt de lume nici așa, până când au început… vizitele la casele de copii. Copii de pădure, însingurați, orfani de…. Din câteva lovituri date de tată mamei. Tatăl pădurar ori cel puțin un erzaț, mama, cea neschimbată. Natura. Prin urmare, îndemnul luați un copil din orfelinat a devenit, de sezon, adoptă un brad. Plătește statul de-aia, îndemnizație… pentru fiecare?
Altfel de ar fi fost, mi s-ar fi părut suspect. Pentru prima oară descins – din proprie inițiativă – într-un tren cu destinație țara oltenilor, dar nu atât de departe, m-am pomenit în auz cu nelipsitul faimos limbaj și lamentarea călătorilor neaoși: ,,Hai, cumătră, aici, aici! Vine și cumătrul…”. Nu mi-am putut reprima exclamația internă: ,,Unde ești, nea Mărine?”. Și sigur, de n-aș fi ocupat locul de la geam, mi s-ar fi confirmat regula ,,coatelor ascuțite”.
În aventuroasa călătorie către Pitești, în afara dialogului cu persoana de vizavi, care, nespus de amabilă, s-a oferit să mă tranziteze la destinație de la gară până în centru, gratis – rețineți și luați aminte la Amza, poveștile sunt adevărate și servesc de îndrumar în relațiile cu oltenii -, am mai cules o remarcă, cu sens îndoit și am făcut o constatare. Primei i-am dat numele ,,Contextul încărcătorului. Pe timp de pace și de război”: ,,Încărcătorul meu e la tine?”. Constatarea se numește – cum de altfel s-ar potrivi și mijloacelor de transport către sudul țării – ,,Trenuri special construite pentru moldoveni”. Iată de ce. Vagoanele au șezuturi extensibile automat – s-a chinuit un pășcănean, tânăr și deloc slab, să-și tot tragă sub tur perna din cinci în cinci minute; perdelele erau ieșite de pe șine – un alt succesor al lui Ștefan, evident, cel mic-mare, a întreprins operațiunea inversă, de repunere pe șină, în zadar; bine că nu a sărit vagonul nostru de pe șine, deși au fost momente când impresia părea realitate; mânerele pentru sprijinul antebrațelor sunt delabrate, n-ai unde le așeza, uneori și pentru că din construcție scaunele sunt destinate uscaților; iar ultima particularitate o reprezintă timpul, cele 10, plus 10 plus… dar ce mai contează, are deja o întârziere la plecare de doar o jumătate de ceas. Mă mir că nu a fost făcut anunțul – vă rugăm să ne scuzați pentru disconfortul creat – în engleză, precum la toate celelalte, ori măcar în moldovenește (căci trenul o cotea către Chișinău).
Mare tamjă cu salariile astea. De vreo trei ani se tot amendează diverse patente care încearcă și reușesc să țină în loc cuantumul remunerării celor ajunși pentru prima oară să-și ofere serviciile unui angajator. De la cele șase luni maxime de ,,ucenicie” la locul de muncă, se ajunsese la un an pe timpul prim-ministresei catastrofă psd, iar acum s-a fixat la doi pentru a se atinge anul 2024, redefinit drept căpătâi de punere în aplicare a legii salarizării. Ceea ce încalcă destule principii și mai ales legi.
Numai scăpări în ultima vreme. Vedetele, ,,sărmanele”, din ,,greșeală”, pun poze deocheate pe net. Prodanca a comis-o de data asta. De parcă n-a mai văzut lumea și mai și decât ale ei. Și mai bine prinse de corp.
Chiar și cei doi la sută sunt cu cântec. Probabil o manea sau două, fiindcă vizații sunt cei ,,deștepți” ai etniei rome. Să mai tăiem nițel ca să fie bine, să punem cu indulgență un 0,2, deși e destul de mult, pentru aceia care se ridică din neam și reușesc să termine o facultate pe drept, nu cu locuri alocate încă de la grădiniță. Li s-ar cuveni românilor cărora nu le este ușor financiar și social să facă un pas mai sus.
