Propoziții pretențioase – Alicotă
De unde-or fi atâtea resurse….
Doar nu scriu cine știe ce. Întâmplări cu și despre tablă, cu oameni mai buni sau mai curând chitiți să găsească nod în papură. Nu puțini. Adunați, mai să iasă de-un orășel întreg. Cât a ținut de Gigi a fost arvunit el. Ce a mai fost pe la alții – contractanții de închirieri – le-a revenit. De vreo două ori ni s-a cerut să acționăm și să re-acționăm la ,,pelerina”-prelungire la vechea construcție. O polată ce a servit de bar pentru terasă. De-o primă dată doar un burlănaș în capătul din stânga, ,,potcovit” în caiele de a doua salcie ,,altoită” în mijlocul proprietății – după o încadrare ,,cadastrală” ca din satelit, cu ochiul liber -, deși nimeni nu-și permite să alăture și să prindă de copac un obiect deja fixat într-un alt punct, riscul deformării graduale fiind evident: copacul crește, se întinde în toate direcțiile. Dar cerința este cerință și explicațiile sunt inutile. Deodată cu burlanul recalibrarăm cârligele, dând apei șansa să ajungă acolo unde își dorea clientul de atunci: Cristi Gheorghiu. La a doua întrevedere pe teritoriul bulendrian, s-a cerut stoparea infiltrării apei la nada dintre casa veche și același edificiu pentru bar. Tablă ondulată roșie înfiptă necorespunzători sub cea dreaptă (și antică). Două rânduri de pantă, abruptă, respectiv aproape plată, lipsuri de scânduri acolo unde trebuie, la nadă, scânduri cu diferite grosimi și înnădite ca vai de ele. Am scos tabla, am identificat unde ploua, am îndreptat și înlocuit scândurile neconforme și am montat la final foile vechi și altele noi.
Luați-vă gândul că am terminat. Latura din față – odinioară colț de casă -, cu un ,,cap” mai încucurigată decât cealaltă jumătate -, a avut două nevoi urgente: un jgheab și două aruncătoare, un colț trecut de ,,acvariu” și cu deversare pe acoperișul lui; o ,,căpăcire” a hornului, scos din uz definitiv, dar nu și ras de la suprafața acoperișului. După mintea românului: poate-o mai trebui vreodată.
Ai fost o dată, de ajuns să se lege o relație amicală. La anul și la mul…te alte lucrări. Ultima găselniță în materie de afaceri, ,,cinci și fugi” – s-o numi în America ca la ei -, și-a găsit locul – l-o și păstra într-un oraș ca al nostru, unde afacerile mici dau să pice-n faliment după vreun an? -, nu putea fi inaugurat înainte de a le năși vreun Călin pornirea. Schimb de table. ,,Alumina” dată deoparte – zincată totuși -, adăugare de scândură pe cinci metri lățime, dar și mutarea celor existente în locuri potrivite, prindere în holțșuruburi – să nu fie deranjul prea mare și vibrația dăunătoare amenajărilor interioare aproape de final -, tablă cutată de patru metri, prinsă pe latura lungă peste două cute. Și peste ele un vârf stors din tubul de silicon pentru o și mai mare siguranță. Desigur, cu marginea către sud-vest, ca ploile nărăvașe, ce vin de obicei din zona nord-estică, să nu încarce îmbinarea. Eu doar cu indicațiile – într-o fugă de la serviciu, așa, ca o gură de aer și o repunere în mișcare a membrelor înțepenite de munca la birou -, Cristi și Nae la datorie.
Și dacă nu s-a plâns nimeni, pare că a ieșit treabă bună.
Cum e ultima zi din an, să fie cu sănătate. Să nu vă fie teamă să munciți și-ntr-una ca ea. Ca noi acum vreo șapte ani.
