Literadura nr. 26 (10)

Adrian SIMEANU

Eveniment cultural

Frica de moarte

Subiect delicat, desigur. Abordat curajos și
echilibrat de Cristian Iftode. Într-o dezbatere
piteșteană de larg interes. Dovadă, dialogu` bogat
cu auditorii. Puțini, din nefericire. Atât că
manifestarea-i televizată local și-or fi auzit astfel
mai mulți ce s-a vorbit. Invitatu` fiind în urbe
întâiași dată, în astă postură, binevenit. Da` nu
ultima, sper eu apăsat…
Cristian e conferențiar dr. la Filosofia
bucureșteană. Publicist neobosit prin varii
reviste. Îl citesc și mă instruiesc din spusele lui.
Cum se petrecură lucrurile și la-ntâlnire. Când
ascultai cu atenție ce-a consemnat disciplina-n
materie de-a lungul istoriei sale îndelungate.
Adică de la antici până-n prezent. El vorbind, în
esență, despre ce e-n om sau în colectivități pe
astă temă inepuizabilă. Și-ntotdeauna dramatică.
Căci nu cred să fie cineva obișnuit căruia frica de
moarte să nu-i dea târcoale. Îndeosebi spre apus.
Făcându-l să se-ntrebe de n-a trăit în zadar. Și să
se roage la Ceruri pentr-un final fără chinuri…
Făcând apel în prezentare și la alte discipline
incidente-n cauză (psihologie, epistemologie,
etică, axiologie, teologie, istorie), Iftode a
evidențiat o alta mai nouă, să zicem: filosofia de
consiliere. Nevoie de ea fiind indiscutabil. Poate
că dacă o anume tentă academică-n expunere ar
fi fost mai atenuată, impactul ar fi copleșit însutit.
În fond, și de înțeles, discursul uzual ținut în
amfiteatru, intră-n reflex, fără să vrei. Și, când te
ții oarecum de cele scrise spre a fi publicate-n
revistă, se simte…
Oaspetele nostru s-a născut la Câmpina, acu`
patruzeci și trei de ani. Având propensiune spre
reflecție, a făcut studii superioare adecvate și s-a
întors în aule. E, neîndoielnic, un tip doxat. M-a
făcut să-l întreb, curios, dacă-și fascinează
studenții. Răspunsul, evident cu modestie, m-a
trimis spre ei. Care, cu siguranță, câștigă
nelipsind la curs. Oare, data viitoare, ne va
desluși, cât de cât, și ce e dincolo de moarte, în
afara neantului?

Muzica zilelor noastre

Fabiani

June încă. Student la Conservator. Vlad
Dimulescu, profesor. O surpriză, indiscutabil. De
calitate, necontestabil. Un clăpar ultrapromițător.
Care, dac-o avea soarta de partea-i, va ajunge
mare. Cel puțin în pianistica noastră națională…
Provine din Valea Jiului. Născut la Petroșani.
Acolo-ncepând a umbla pe claviatură și mereu
acumulând. Viața aducându-l ferice la București,
la „Lipatti”. Unde-nvățătura i-a fost benefică
foarte, după cum constatai de curând. Într-un
lung și vrednic recital la Pitești. Cu partituri de
Bach, van Beethoven, Ceaikovsky, Mendelssohn,
Chopin, Liszt. Expuse pregnant. Nuanțat adecvat.
Echilibrat, fluent. Tumultuos ori calm, viguros, cu
șarm. Virtuoz ni se arată de-acu`. Cald și plin de
culoare sonoră. Expresiv pe măsură. Dând prilej
ascultătorilor să constate din plin trăirea din el.
Patima muzicii ce nu-l slăbește defel și se
transmite-nvăluitor fără drept de apel. Învăluind
progresiv, până-n ultimu` colț. Spre meritu` lui
categoric. Demn de semnalat fie și-ntr-o tabletă ca
asta. Scrisă cu drag și convingere certă că are talent
veritabil…
Vrând a se scoate-n prim-plan, manageru`
filarmonicii gazdă îmi spune așa, mai de sus: „am
vrut să vă surprind”. Ei bine, „ai reușit”, i-am
răspuns cinstit. „Când va fi solist cu orchestra?”,
l-am întrebat inevitabil. Aici n-a mai dat vreun
răspuns, din păcate. Socotind justificat că Fabiani
Gabriel Andrei Prcsina merită asta din plin,
urmăresc problema…

Sorin CĂLIN

Ora de muzică

Poveștile lui Sting mi-au mers la suflet de la
prima notă cu care am făcut cunoștință, are acel
ceva care răscolește, melancolizează, doare și
iubește.
Chiar dacă nu a primit vreun premiu special de
la întrunirea anuală a cântecelor cele mai bune,
are nominalizări pentru albumul anului, cea mai
bună interpretare vocală pop masculină, cea mai
bună interpretare jazz și cel mai bine înregistrat
album din punctul de vedere al ingineriei de
studio. De această ultimă nominalizare se fac
responsabili Pete Smith, care este și producătorul
discului alături de Sting, și Jim Scott. Cele două
studiouri care s-au ocupat de înregistrări se
numesc Blue Wave Studios (vedeți vreo legătură
cu țestoasele albastre?) din Barbados și amintitul
anterior Le Studio din Quebec.
Așa cum se spune în engleză, Sting was
involved in many projects. În perioada de
tranziție de la Police la ,,just” Sting, care a durat
din 1984 până în 1986, acesta are multe
colaborări cu o seamă de colegi de breaslă
celebri. A vrut să cânte alături de Dire Straits și a
făcut-o atât pe înregistrări, fredonează versul I
Want My MTV din Money for Nothing, cât și în
concertul Live Aid cântând aceeași piesă și are
duete cu Phil Collins tot pentru aceeași umanitară
cauză. Vocea lui, vorbită de astă dată în franceză,
apare pe albumul lui Miles Davis You’re Under
Arrest. Două piese ale lui Collins beneficiază de
serviciile de backing vocals pe discul No Jacket
Required, Arcadia și The Promise. Este prezent
pe discul produs de Hal Willner, tribut în stil jazz
adus marelui compozitor Kurt Weill cunoscut
pentru Opera de Trei Parale, Mack the Knife
fiind piesa unde Sting are contribuții vocale.
Numele albumului-tribut: ,,Lost in the Stars: The
Music of Kurt Weill”.
Australia, Olanda și Italia i-au rămas fidele.
The Dream of the Blue Turtles are locul întâi în
topurile lor. Și el le-a oferit mai mult decât s-ar
putea gândi orice muzician. Actorul Sting, atât
cât îl prezentasem, are o carieră poate nu foarte
prodigioasă, dar importantă. Actor, zic eu, din
naștere, poate frustrat, poate exuberant, poate
infatuat, poate doct, extensia lui spre expresiile
verbale și gestuale fiindu-i vitală, o completare la
personalitatea lui multiplă. Doar 1985 îl așază pe
afișele a două filme: The Bride și Plenty. The
Bride este o adaptare a romanului Frankestein
unde Sting joacă rolul principal al baronului
Charles Frankestein, ,,părintele” monstrului.
Pentru a-i face pereche, baronul îi creează o
femelă care are o conformație fizică lipsită de
diformități, fapt pentru care aceasta îl respinge.
Furios, monstrul distruge laboratorul din care
baronul crede că acesta n-a supraviețuit. O
convinge pe Eva, creația sa, că este amnezică și
orbit de frumusețea ei încearcă să o păstreze
pentru sine. După ce monstrul rătăcește pe
drumuri, se împrietenește cu un pitic pe nume
Rinaldo, el îi dă un nume, Viktor și are grijă de
acesta cum nu avusese niciodată baronul.
Angajarea la circ duce la omorârea lui Rinaldo de
către un asistent de ciudă după ce luase bătaie de
la Viktor. Acesta află, luptă cu asistentul, îl
omoară și fuge după ce directorul de circ îl
desemnează drept ucigașul acestuia. Eva și
Viktor sunt însă legați extrasenzorial. Chiar de la
distanțe mari ei simt unul și același lucru. Orbit
și obsedat de gelozie, baronul încearcă în cele din
urmă să o forțeze ca să-i aparțină. Finalul este de
așteptat. Viktor se întoarce la castel, îl ucide pe
baron și pleacă la Veneția cu Eva, acolo unde
Rinaldo visase să ajungă odinioară. Filmul n-a
fost unul de succes, criticii spunând despre
Jennifer Beals că a jucat cel mai prost rol, drept
pentru care a primit Razzie Award. În Plenty,
Sting are un rol secundar alături de Meryl Streep.
Mick se numește personajul interpretat, un
profitor de pe urma războiului din care actrița
principală, implicată în mișcarea de rezistență, se
trezește într-o lume pe care nu o mai înțelege și
nu o mai poate accepta. Ecranizarea este cotată
cu trei stele și jumătate din patru, doi dintre actori
obținând nominalizări pentru premiile BAFTA,
unul singur, Gielgud, fiind numit cel mai bun
actor de sprijin atât de Asociația Criticilor de
Film din Los Angeles cât și de Societatea
Națională a Criticilor de Film. Da’ ne-am cam
luat cu vorba. Baftă vă doresc și eu.

Premiile revistei Literadura,
ediția a III-a, 2022

La a III-a ediție, evenimentul premierilor
revistei a avut loc pe 1 decembrie la vila
„Albatros”, Centrul Cultural și Educațional
„Alexandru Marghiloman”.
1 Decembrie, zi de sărbătoare națională și
literară pentru scriitorii buzoieni.
Premiile de anul acesta în urma jurizării
membrilor redacției au fost desemnați câștigători
următorii:
• Premiul Marin Ifrim pentru debut în volum,
poetului Claudiu Liviu Onișoară, „Mâna ta ca o
pasăre”, Junimea 2022, în valoare de 500 de lei,
oferit de Emil Ifrim și Florina Cipu;
• Premiul Ion Caraion – Luminița Zaharia, cu
volumul „Vremea lui Floppy disk”, editura
Neuma, 2022, în valoare de 500 de lei, oferit de
Asociația Culturală „Renașterea Buzoiană”;
• Premiul Special al revistei, poetului Mircea
Teculescu pentru volumul „Jocul și moartea”,
Neuma, 2022, acordat de Emil Ifrim și Florina
Cipu.
Pe 1 decembrie era și data de naștere a
scriitorului Marin Ifrim, prilej cu care Mihai M.
Macovei a citit o poezie inedită, din Arhiva
personală, dăruită de poetul mai sus menționat.
Și Mircea Teculescu a venit pregătit cu o poezie
scrisă de Marin Ifrim.
Evenimentul a fost completat prin lectura din
poezia proprie a autorilor: Luminița Zaharia,
București, Mircea Teculescu, de la Câmpina,
Ramona Müller, Dumitru Pană, Carmen Tania
Grigore, de la Brașov, Floretina Loredana
Dalian, de la Slobozia, Mihaela Roxana Boboc a
citit din creația proprie și o poezie inedită Marin
Ifrim, Tudor Cicu, Petruța Niță, Mihai Marian,
Cornel Diaconu, Elena Căpățână, Cabel Mariana,
Teo Cabel.
Au participat Constantin Suditu, Elena Radu,
Radu Roxelana, Mihaela Burlacu, Irina Mirică.
Redacția mulțumește echipei de la Centrul
Cultural „Alexandru Marghiloman” condusă de
doamna Valentina Moise, pentru ajutorul dat în
organizarea evenimentului!

Poză de grup

Luminița Zaharia

Constantin Suditu și Mircea Teculescu

C. Suditu, Teo Cabel, L. Zaharia și Tudor Cicu.

Vedere din sală

Dumitru Pană și Florentina Loredana Dalian

Tudor Cicu

Mihai M. Macovei și Elena Radu

Iulian BARBU

Noapte de Crăciun

Pe sub fereastra mea trec magii
Încărcați de daruri și zăpezi
Și un alt univers vine-n zbor
La fereastra casei cu pereți de lapte.

Stau sub credință și
Văd cum din brad cad
În ochii imenși ai zăpezii
Stropi de mir
Miracolul Nașterii
Îi preface în versuri.

Din foc sar scântei
Scânteile devin stele
Îmi lipesc tâmpla de luceafăr,
Și aud freamătul copilăriei.

Sonet de Ajun

Sunt astrul coborât
Prin inima Golgotei
În palma focului
Împietrit pe cruce.

La nunta stelelor
Mă ascund
În nucleul Crăciunului.

Stropit de fulgul de zăpadă
Pier în sunetul
Abandonat în șoapta timpului
Cernit peste puritate.

Născut de vis alint mitul
Care se iubește cu metafora
Pe trupul versului.