Cotețul cu metafore – Măr
măr
mă rog la Zeul Nemuririi
(dacă există așa ceva!)
ca, viață veșnică iubirii
și-aceeași patimă să-i dea
mă roade clipa disperării
pe dinlăuntru-mi, zi de zi,
tribut plătind așa, răbdării,
de a simți ce voi primi
mă rup de lanțurile toate
sperând că zeul va vedea
că sufletul încă mai poate
spre infinit a se-nălța…
mă rătăcesc în mine însumi
crezând ceva de necrezut:
că zeul, rugile ascultându-mi
va face ce n-a mai făcut…
