Brigada diverse – (B)aci (p)iromani
25 decembrie 2022
Rămăsesem dator cu o restanță din incursiunea anterioară în lumea celor nepalpabile și neîntâmplate, dar înainte vizionate de inși…. Cu pluta duși. Sedusă presa de ei, gata să le citeze cuvânt cu cuvânt elucubrațiile și…. Banalitățile. Athosul nostru din Brazilia ne readuce cu picioarele… în cer, declarând toată omenirea creată după ,,chipul si asemănarea lui Dumnezeu…”. Ce chestie nemaiauzită!
De la titlul ,,plat” la covrigul albastru tridimensional expus pentru ,,noul” univers, la cheremul ,,redescoperirii” savanților, sunt infiniți ani-lumină. Sub auspiciile amendamentului ,,ceea ce este foarte ciudat” îmi permit să trimit păduchii cosmosului la culcare. Nu știm nimic, fiindcă nimic și suntem. Fără conotații religioase.
Ia, să vină la mine cel ce dorește să călătorească într-o clipită spre altă galaxie. Că mi ți-l trimit prin poarta identificată de aceiași deștepți pe suprafața soarelui. Nii la ei, nu călătorie cel mult către cel mai apropiat sistem solar, ci-ntr-un alt conglomerat stelar spiralat. Dar cine vrea să se prăjească, să încerce. Dac-o avea cu ce.
Ochelari vă trebuie, stimabililor! Dacă nici 80 de ani nu se cunosc pe chip, mai cu seamă la dame și mai abitir la foste dive, însemnă că jurnaliștii au nevoie de control oftalmologic. O fi fost tânără Mariana Mihuț, o fi fost actriță din primele pe țară – depinde de lotul pe care se face aprecierea -, însă îi curg pieile de pe obraji. Cum ne-or curge și nouă de-om apuca opt decade.
Ca-n bancuri. Că pe lângă un cetățean dintre cei aleși ai lumii trebuia alăturat un român. Atare și știrea că Nasa s-a pus pe treabă – până acum ce or fi făcut cu atâția sateliți scuipați pe cer? – începând cu ora 13:30. A cui credeți? A României? Treaba: cercetarea profundă a tuturor apelor ,,terestre”.
Gata cu Triunghiul! Gata cu dilema perturbărilor. Flotabilitate pierdută din cauza hidraților de gaze. Metan în special.
O apreciere greșită. Prietenia pe facebook este o iluzie. Alăturarea pozelor insignifianților și deja celebrelor nume nu este semn de echitate. Și ce, eu nu sunt ,,prieten” cu Mircea Vintilă…? Mare lucru să ceri îngăduința titratului Alex Ștefănescu….
Ei, treaba cu accesul la celebritate începe cu o poză. Cu un gând ce trece dincolo de efemer. Iar dacă unul ca Alvarez a înțeles semnificația, s-ar cădea să îi urmați exemplu. Bine, nu toți putem ajunge celebri, nu toți vom ajunge ca Messi, totuși, încercarea moarte n-are.
Apreciez arta până unde pot descoperi zbaterea celui ce a scos-o la lumină. Artistul până la scabroșenie și vulgaritate. De aceea nu mă pot înghiți că Patapievici măcar crede când vorbește despre rugăciuni și existența lui Dumnezeu.
Fără una și fără alta. De-astea cotidiene la modă. Și sună ca un reproș că generația femeiască a anilor ’60 era mai serioasă decât asta. Mai bine cu blugii rupți decât cu cracii goi în mini-mini jupe.
Dară. Muzicienii cărau înainte vreme scule și-apoi se așterneau la cântare. Și ce cântări!
Adică mofturos. Ce dacă ești, nene, Kirk Douglas? Ți-am pus suta de mii de dolari pe masă, ți-am adus Mercedesul la scară și tu refuzi? Și ce ,,motiv ridicol”? Avea omul și alte contracte și timp mai deloc. Dar mai gogonată este inducerea ideii că Barton și Taylor – haios; newsweek-ul are un subtitlul ,,genial”: cine a fost Taylor – ar fi mituit casa de producție românească cu vreo 4 milioane de biștari americani ca să fie protagoniști în Mihai Viteazul. Who the… is Mihai Viteazul?
