Literadura nr. 26 (2)
Romulus BUCUR
cafele (și alte obiceiuri rele)*
* * *
la masa de alături un tip
cît se poate de obișnuit părea
de-al casei putea fi
un mic slujbaș șomer
mic
om de afaceri un păhărel de uzo
o cafea o farfurioară
cu o gustare
creveți brînză măsline i-a dat
ceva și cîinelui de sub masă (luat de la adăpost
după cum v-a zis)
s-a ridicat a plecat
un om o balustradă marea
* din volumul în pregătire mare nostrum.
* * *
cafea și raki
amestecul perfect stai
pe terasă
singur sau cu cineva drag
nu contează
dacă în realitate în memorie
în imaginație
nu contează că
ți se așează la masă
fără să-ți ceară cu adevărat voie
te abordează familiar e patronul
unui mic vas de pescuit e zorba ulise
nu contează e vesel familiar
ai mai spus-o repetiția însă intră în rețetă
din cînd în cînd e brusc gînditor
îți aduce
aminte de tata mare povestește
înțelegi pe sfert
îți imaginezi restul
devii brusc gînditor îți dorești
să uiți totul să reinventezi totul
să te ridici încet și direct
la cer de pe scaun sau
să
te cufunzi în fundul mării
caffè corretto o știi pentru că ți s-a explicat
un pic condescendent nu înseamnă corect
ci corectat
cu un pic de alcool
stai cu un espresso & un păhărel de uzo
în față că ăsta-i modelul locului
lumina îți bate oblic pe masă
prin piramida de sticlă
din acoperiș o gură de cafea una
de uzo
scoți carnețelul din buzunar
vrei să notezi ceva te uiți în sus
apoi înainte vezi o priveliște
corectă corectată la masa de alături
o pereche de blugi cu talia prea scurtă
plus dunga unui cur decent
din punct de vedere estetic
te cuprinde un sentiment ciudat
veselie & stînjeneală închizi ochii
te visezi o clipă pe plajă
te ridici plătești din profil
e o doamnă absolut respectabilă
cafele. vieți paralele*
cafeaua de dimineață noua ceașcă
de sticlă e prea mică așa că o bei
în două reprize deja
ți-ai creat o obișnuință
a paharului de apă alături
o cafea și o înghețată la un fast food
dintr-un orășel prin care ai trecut
bune asociate cu o bucurie
pe care îți vine greu s-o pui în cuvinte
întîi înghețata de ciocolată
apoi cafeaua espresso
plus un pahar cu apă
(la cererea ta)
& un zîmbet
(spontan)
rucsacul rezemat de piciorul mesei
plătești zîmbești pleci
ca și cum ai porni cu rucsacul în spate
pe drumul mătăsii
(e și ăsta un posibil necrolog)
Troli, fiorduri și ghețari
Ramona MÜLLER
În vara aceasta ne-am
întâlnit cu Crăiasa
Nordului, Norvegia. M-a surprins și m-a lăsat
fără cuvinte. Dacă aș fi doar un fotograf, aș putea
surprinde într-o imagine cât de cât emoțiile
necontenite și amețitoare. Dar să încerci să
reproduci în cuvinte culorile și peisajele de vis
ale Norvegiei, ține doar de imaginația cititorului.
Pornim din Campingul Åndalsnes către
Eidsal. Urmăm cea mai spectaculoasă și
importantă șosea norvegiană, Golden Route
formată din Drumul Trolilor și Drumul
Vulturilor. De la Åndalsnes, satul pitoresc situat
pe un promontoriu între fiord și munte, începe
Drumul Trolilor care este îngust și format din 11
curbe în ac de păr cu ape îndrăznețe plonjând de
pe umerii munților. Trolii sunt ființe legendare
pitice, chiar caraghioase, cu nasul mare și doar cu
patru degete la mâini și picioare, foarte colorate,
au o expresivitate proprie a monstruozității lor.
Aceste personaje fantastice ale culturii populare
scandinave, bonome de fel, sunt asociate
pădurilor fiind oricând gata să îndrume un călător
rătăcit. Ceața deasă ne împiedică să admirăm
peisajul. Câteodată, când negura se mai ridică,
sâmburii de lumină etalează magia Alpilor
Romsdal. Pe partea vestică a văii Romsdalen trei
vârfuri își declină supremația: Regina, Regele și
Arhiepiscopul. Pe măsură ce înaintăm trecem de
lacuri înghețate, deși suntem în luna august aici,
vara este ca toamna târzie la noi în România.
Firul povestirii noastre se continuă acum pe
Drumul Vulturilor, parte a Rutei 63 sau Golden
Road- cea mai importantă șosea turistică a
Norvegiei. Numele este inspirat de locurile unde
păsările își făceau cuiburile. Norvegienii îi spun
Ørnevegen. A fost inaugurat în septembrie 1944.
Este o șosea abruptă cu foarte multe serpentine
care se ridică la 600 m deasupra nivelului mării.
Jos ajungem pe malul fiordului Geiranger.
Geirangerfjord este considerat unic pentru
frumusețea lui, de aceea a fost inclus pe lista
Patrimoniului Mondial UNESCO. Localitatea
trăiește indiscutabil din turism. Am achiziționat
din țară o croazieră cu Ferry Linge pentru
Geiranderfjorden. Având la dispoziție o jumătate
de oră până la îmbarcare cumpăr câteva
suveniruri, bineînțeles cu cardul. În Norvegia se
folosește pretutindeni cardul. Regatul Norvegiei
nu face parte din UE. În schimb restituie
cetățenilor străini contravaloarea TVA-ului
pentru cumpărăturile făcute, în anumite condiții
(magazine specializate, completarea unor acte
etc).
Ne aflăm la circa 120 km depărtare față de
ocean, mai bine zis de Marea Norvegiei.
Geirangerfjord, în formă de S, o ramificație a
Sunnylvsfjord, se întinde pe 20 km și este
înconjurat pe tot parcursul de munți înalți, cu pereți
abrupți, la poalele cărora și-au găsit adăpost ferme
izolate (în prezent unele abandonate). Este
considerat visul oricărui turist și bijuteria
fiordurilor norvegiene. Și mă bucur că tehnologia
este prietena modernă a zilelor noastre. Ce ar fi
însemnat să facem niște poze cu aparatul care
imortaliza doar 36 de poziții?! Complexitatea
peisajelor norvegiene este greu de descris în
cuvinte. Sinonime pentru încărcătura emoțională a
amintirilor vizuale descriptive nu pot fi decât
fotografiile. Fiordul este destul de adânc, atinge și
500 de metri, lucru care permite acostarea și unor
pacheboturi adânci (ex. Queen Mary). Turiști sunt
mulți, cu greu găsești un loc de pozat. Regulile
bunului simț sunt prioritare. Nimeni nu exagerează,
nimeni nu insistă. Să navighezi pe un luciu de apă
a cărui lățime de câteva sute de metri este mult mai
mică decât înălțimea versanților (1700 m) ce ne
îmbrățișează, reprezintă o adevărată experiență.
Rămânem pe punțile superioare flămânzi de
meniul norvegian. Priveliștea de pe punte, oriunde
te-ai afla este inegalabilă. Nu te poți sătura cu o
felie de peisaj, deoarece oferta este
incomensurabilă senzorial. Un spectacol
extraordinar ni-l oferă De Syv Søstre – „Cele șapte
surori” – nemăritate, cascadă formată din șapte
căderi de apă de la mare înălțime (aprox. 250 m)
direct în fiord, oferind un spectacol extraordinar,
mai ales în perioada topirii zăpezilor montane,
atunci când debitul ajunge la cote maxime. Friaren
– „Pretendentul”, o altă cascadă, situată vis-a-vis de
„Cele șapte surori”, parcă privind către ele (de unde
și numele) este înghițită de apele fiordului. Aici
înălțimea nu este prea mare, apele se despart pe din
două, ca două destine neidentificabile. Apa se
lovește de colțul unei stânci, prilej de legendă,
conform căreia pretendentul refuzat foarte multă
vreme și-a găsit alinarea în băutură. Golul
identificat în roca fiordului pare a avea forma
unei sticle. Brudesløret – „Voalul Miresei”, ultima
cascadă spectaculoasă de pe versanții
Geirangerfjord, cade din înălțimi ca o trenă, în
pulberi atât de fine încât numele îi este pe deplin
justificat. Dintre fermele alpine izolate se remarcă
ferma Knivsfla, care se află sus pe o stâncă și este
vestită pentru faptul că în trecut proprietarii
închideau drumul în perioada când autoritățile
veneau după taxe. În acest mod sincer și loial,
neavând o altă cale de acces, perceptorii se
întorceau cu coada între picioare.
Norvegienii își iubesc țara și respectă Natura,
care se găsește în stare pură de mii și mii de ani. Ei
se bucură din plin de fiecare rază de soare,
conștienți fiind că vara lumina ține 20 de ore din
24, iar întunericul din timpul iernii le învăluie
cotidianul. Ei știu că pământul lor este singurul pe
care îl au. Cum sunt oamenii educați, civilizați și
inteligenți, așa este și țara!
Ajungem la ghețarul Briksdal, un colos de
gheață impresionant, parte a celui mai mare
ghețar din Europa, Jostedal. Străbatem cei trei
kilometri din parcare printr-o frumoasă pădure.
Traseul este amenajat din toate punctele de
vedere. Mai multe indicatoare ne semnalează
nivelul ghețarului în anumite perioade de timp. În
ultimul secol acesta s-a retras 500 de metri.
Imaginea ghețarului este o noutate absolută
pentru mine. Decolteul de gheață verzuie
alimentează la bază un splendid lac glaciar. În cel
mai înalt punct Briksdal atinge 1910 metri, iar
grosimea gheții poate măsura 600 metri. Ghețarul
vechi de un milion de ani este protejat prin lege,
cățărările fiind interzise. Admirându-i măreția
îndeaproape, râul de gheață îmi pare o petală de
crin încremenită cu vise lungi.
Cuvinte fără suflare plâng pe marginile
ghețarilor. Pe coapsele ceții nordice libertatea
aspră și geamătul stârnit din văluri de apă sunt
ecouri ale vikingilor, care au lăsat moștenire o
țară stăpână pe Natură. Aici omul este un simplu
vizitator. Nu degeaba Norvegia se află în topul
celor mai „fericite” țări din lume, unde nivelul de
stres este mult inferior mediei europene.
Un crin enorm cu petale de fiorduri
Mă strigă din aceeași tulpină cu zeci de noduri
Îmi plec fruntea obosită și mă rog la zei
Să dezertez în frumusețea altor norduri
Cernută de solii timpului, doar de ei.
