Fărădelegea lui Călin – Nudul civic
Am eu altă idee despre exprimare. Însă cunosc sensul cuvintelor, câte le știu, bine.
Se nimeri să fiu aseară victima unei triple…. Mă credeam ingenuu, diafan și intangibil. Iată dovada că nimeni nu este ferit de probleme. Tripleta – acuzare, amenințare, defăimare. Pe suportul unei prefaceri de înțeles. Pentru care lupt și aici, la limanul dintre a fi licit până la dreptate – relativă în multe cazuri – și a pricepe bine ce este permis și ce nu – aceeași măsură a relativității: timp vremelnic, interes dezinteresat, fapte fortuite…. Unde survine la Art. 1673 hiba? În Al. 1, în care nu se specifică că tranzacția bunului promis la vânzare – contractul fiind o prezumție de schimb până la finalul scontat -, a îndeplinit cel puțin unul dintre deziderate: vânzătorul a primit banii. Al. 1 produce și o ambiguitate nepermisă: proprietate se cheamă și actul prin care definitiv bunul este trecut pe numele cumpărătorului, dar și obiectul vândut în sine. Încât ,,Vânzătorul este obligat să transmită cumpărătorului proprietatea bunului vândut.” nu relevă cu certitudine semnificația reală. E ca și cum cumpărătorul a plătit, iar vânzătorul încă nu a remis acestuia bunul. Al. 2 certifică justificata nedumerire, ,,proprietatea” fiind la fel de incertă, nu dovedește că este bun sau act de proprietate, chiar dacă odată cu ea cumpărătorul capătă drepturile toate și acțiunile accesorii. Al. 3 alocă precedentelor și alte tipuri de drepturi și abia la final fixează înțelesul mult dorit: ,,dreptul de proprietate”.
Cert. Textul Codului Civil are multiplă aplicare, ale articolelor, ale capitolelor, secțiunilor și titlurilor in integrum. Să nu facem totuși abstracție de subpărțile niciunuia și de importanța fiecărui cuvânt.
Deficiență identică și la Art. 1674, unde proprietatea este de asemenea eliptică de drept. Strămutabilă către cumpărător încă de la semnarea contractului, indiferent dacă nu s-a plătit și/sau nu a fost predat bunul.
Bun. Ai vândut. (Cu și fără primul punct.) Ai îndeplinit formalitățile de publicitate? Ca să nu te aud că ai necazuri cu terții și-ți trebuie nevoie mare, dar nu-ți poți folosi atuurile vandabilității. (Art. 1675)
Cum limba română are variabilitate largă, Codul Civil, la fel și celelalte, se înfruptă sfruntat din aceasta. Am conștiința înțelesului, dar precum nici matematicii nu i-am înțeles derogările de la normal – deși i-am stat cu drag zile întregi alături -, nici redactorilor specializați nu le pot îngădui să ciuntească din expresii. Cu judecată strâmbă spre îndreptare, sensul curat nu permite existența unul lângă altul a cuvintelor proprietate și imobil, confundabile până la identitate, cum nici strămutare și proprietate nu au ce să caute împreună. Putem discuta însă despre trecerea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, cu inima împăcată că am vorbit cu suficientă și ușoară comprehensiune. Firește, imobilele trebuie să treacă, pentru a fi completă schema proprietariatului, prin catastifele oficiale ale cărții funciare. (Art. 1676)
Unul cu lipsuri esențiale, următorul dres din mers. Radiere după stingere, drepturi înscrise și vânzător – plătitorul radierii. (Art. 1677)
Apariția vânzării unor bunuri particularizate are și nu prea are rost. Nu într-un articol separat. Un calup de specializări ar fi redus corpusul codului. Bunurile de gen sau ,,… dintr-un gen limitat…” sunt la fel închise în larga explicație a proprietății, considerentul vânzare coroborându-se cu individualizarea acestuia. Fie prin ,,… predare, numărare, cântărire, măsurare…”, fie prin oricare mod convenit sau ce ține de natura bunului. Art. (1678)
