Propoziții pretențioase – Alicind

Lumea. Gură spartă.
A cumpărat-o Babau. A cumpărat-o ăla din spate, baptistul. La fel Confecția. A luat-o popa. Cine are urechi să asculte și ochi să se uite peste gard. Sincer, am regretat demolarea clădirii Poștei. O parte din mine s-a șters când primul buldozer a mușcat din intrarea principală și a murit când din Brâncoveanu se vedea clădirea Solidarității toată. Nu știu ce alianță a dus la desființarea clădirii, nu știu de ce unele construcții capătă statut de imortalitate civică și altele sunt declasate și rase din rădăcini. De ce mi-a lăsat un gust amar? Fiindcă acolo am fost să-mi achiziționez primele timbre și următoarele, cu gândul să-mi completez clasorul pe care mama mi-l cumpărase după stăruințe îndelungate, acolo am fost prima dată singur să cumpăr de la un om matur un obiect. Fusesem atât de încântat și de emoționat că abia am putut îngâna cele câteva cuvinte. Era o vreme mai spre iarnă, mai spre seară. Am dat ,,Bună ziua.”, am întrebat dacă au pliculețe cu timbre…. A fost fiecare în situația de a i se înnoda vorbele. Așa sunt eu. Așa cum…. M-am găsit cu Macu a doamnei Rădulescu. Din vorbă-n vorbă m-a întrebat dacă știam că a decedat Cornelică. ,,Mi-a spus cineva…” și-am bulibășit ziua despre vestea tragică. Am trăncănit despre nedreptate, despre nerecunoștință. În fine. Abia acum mai pe seară am realizat că Laurențiu Selegian mi-a dat vestea tragică. Oamenii și locurile….
Pe unii concetățeni îi știi pur și simplu. Fie sunt parte din programul zilnic de plecare de acasă și ajungere la destinație, depinzând de traseu, fie îți sunt alocați în arealul domiciliar. Vecinul de mai jos de tata, gard în gard cu Gimi, deși nu a existat unul fizic a apărut într-o zi. Determinarea lui am stabilit-o în colțul Brâncoveanului cu Eminescu, la magazinul familiei Neagu, unde stăteau laolaltă și aliment, și detergent, și hanțe noi, separate totuși. Afară, pe seară, servind dintr-un pet de bere, sprijinit de pervazul geamului. După programul depozitului Criaso. El lucra manipulant, soția și cei doi gemeni, printre rarii cu sex diferit (vedeți cum fuge gândul omului la ,,tâmpenii”, răsărindu-i și a treia versiune, hermafroditul, și a patra și a hăt-a, dacă i se picură în fiecare zi variantele anomalii, de parcă natura umană a luat-o razna de o vreme și produce mai multe stricăciuni decât normalități?) lucrând și ei pe diferite posturi la aceeași firmă. Că te gândești cum de pune unora dumnezeu mâna în cap și-i binecuvântează și cu stabilitate, și cu bani. La Sorești fuse de-o învelire a casei cu tablă cum a lăsat cu limbă de moarte Tăchiță, străbunicul Costache: foaia dată-n trei, fălțuită pe metru – doar la colțuri, dacă ar fi rămas mai puțin de 30 de centimetri și se încadra 65-ul, se fălțuia pe latura mică foaia (foaie tabla de 2/1 metru, foaie bucata tăiată din ea) -, unsă cu de-alde ,,alifiei” pomezi, alipită bine prin ciocănire de precedenta, să nu o ia alizeul, alocată rândului încât următorul să prindă îmbinarea la mijlocul ei…. După posibilități. Cine nu și-ar dori perfecțiunea întruchipată, un montaj ca la carte? Să ai și pe ce. Scândură egală, scândură nouă, grinzi – dar pe casele vechi noțiunea de grindă se reducea la căprior, trunchi de copac decojit, de-nodat și ușor îndreptat dacă se putea – perfecte, aliniate și nu mai departe de 70 de centimetri una de alta pentru a oferi scândurii rigiditate. Apoi hornuri schițate și ridicate la cumpănă din cărămidă bine arsă, încadrate bine după o măsurătoare incipientă acoperirii cu tablă. În fine, altceva decât ce găsești de obicei la fața locului.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share