Cotețul cu metafore – Cui
Cui
Cu inima-mi săltând de bucurie
inspir patriotism cu mult cu nesaț
cu-o ceașcă de cafea pe farfurie
dar ceașca nu mai are decât zaț…
Cu imnul țării răsunând în căști,
privesc așa la vremea cea urâtă,
și la toți oamenii ce poartă măști
prin ploaia rece și posomorâtă…
Cu ia și marama, portul național,
își fac azi selfie, doamnele pe net,
se-aud colinde de la radio local,
și-apoi, reclama la vreun cabinet…
Cu iarna asta suntem mai români,
decât am fost de-a lungul timpului
și vrem să spunem că suntem stăpâni,
însă mă tem că nu mai avem… cui!
Cu izul de fasole iarăși ne îmbătăm,
și cu un fad discurs al Președintelui,
care ne-ndeamnă să ne vaccinăm
sau să ne punem bine pofta-n… cui!
Cu ifose, zadarnic ne împăunăm,
de parc-am fi aleșii Domnului,
însă, cu toate astea, nu uităm
cosciugului, să-i batem înc-un cui…
Cu idealuri ne-am hrănit mereu,
la câte-o sărbătoare-a neamului,
fumăm speranțe când ne este greu
trăgând în piept ,,cui” după ,,cui”…
Cu ignoranța ne-nțelegem bine
ne-am consolat cu-absența binelui,
prea ocupați cu lupte intestine
n-a mai bătut nimeni vreun cui…
Cu imigrarea către țări străine,
ne-am dus până la Poarta Raiului
și când să spunem că ne este bine,
ne mor părinții, și nu mai avem cui!
Cu interesul propriu ca pe un drapel,
nimenea nu mai vede-n jurul lui
cu bunăstare, toți vor doză de rapel
venind din partea… nu contează cui!
Cu invocarea falsă a libertății
și a supremației vieții omului,
ne răstignesc pe crucea sănătății
bătându-ne în inimi înc-un cui…
Cu infectările venind în valuri
sunt știri chiar de la fața locului,
și despre garduri ce apar în mall-uri
din ordinul expres al… nu știu cui…
Cu idolii căzuți în neagra depravare,
am vrea un singur om la locul lui,
să ne-nchinăm, să-i ridicăm altare,
dar, din păcate, nu mai avem cui!
Cu infinitul stării de urgență
ne-am învățat, de-a lungul timpului
și am ajuns să mergem în cadență
mărșăluind la ordinul… cui?… Cui?!
Cu Iuda, ca exemplu de urmat,
și furtul ca măsură a rangului,
ne văicărim că alții ne-au trădat
însă nu vrem să știm din vina cui…
Cu implacabilul destin ne vom lupta
chiar dacă inutil, pân` la sfârșitul lui,
căci neamul nostru are soarta sa
de-a nu ști niciodată nici de ce, nici… cui!
