Fărădelegea lui Călin – Uedul civic
Schimburi-schimburi….
Switch și între debitori. Datorii, prestații – se pot transfera altcuiva. În manieră contractuală nouă: debitorii noi și vechi; creditorii vechi și debitorii noi. (Art. 1599)
Cum și în ce fel vom afla. Conform teoremei, se poate formula o lemă: se înlocuiește debitorul vechi cu cel nou. În genere. În particular nu este cazul. Spuse, nespuse, scrise ori nescrise, old man debitor se liberează de angarale. (Art. 1600)
Repetiția fiind enervantă deseori, am păstrat neliberarea întâiului debitor pe motiv că, deși toate părțile au fost de acord cu o nouă identitate a celui cu obligații, acesta nu prea a fost sincer și se afla deja în stare de insolvabilitate. Inducând în eroare, debitorul original, rămâne în continuare dator cu îndeplinirea obligațiilor. (Art. 1601)
De la opunere sau împotrivă la ,,în contra”. Bizară…. Idem vizavi de legătura creditor – nou debitor. Ce era mai normal decât existența acelorași drepturi și îndatoriri pentru fiecare dintre ei? Păi mie îmi cam pare astfel: sunt garanții pentru creanță?, există și debitor anterior ce-l leagă de ele. Și aproape că sunt inseparabili, cu tot efortul Al. 2 de a gândi contrariul. ,,Cu toate acestea…” își avea locul în Al. 2, nu în al treilea. Dintr-un motiv ultra întemeiat: discuția avea un singur destinatar, debitorul. Nicidecum fideiusorul, terțul. Cei ce ar fi fost giranții creanței debitorului, cei cărora li se șterg obligațiile nedându-și ,,… acordul la preluare.”. (Art. 1602)
Pe măsură ce parcurg Codul Civil remarc tot mai evidenta batere a apei în piuă și sucirea unei anumite realități pe toate fețele (uneori pe aceleași). Acest ,,,Dacă…” fiind ingredientul. Luăm de la capăt, cel de început spre lămurire, fazele inițialului debitor pentru a le pasa noului. Opunerea mijloacelor de apărare opozabile. Toate la Al. 1. Mai puține sau deloc la Al. 2. Oricum, nu cele ,,… întemeiate pe raportul juridic…” între nou și inițial. (Art. 1603)
Retur. Preluare desființată – obligațiile vechi renasc în sarcina debitorului inițial. Cu mici rezerve, de-s drepturi noi dobândite de alții. Daune-interese cuvenite creditorului de la cel ce a preluat datoria. Persoană degrevată numai atunci când are dovezi solide că nu ea a generat desființarea contractului. (Art. 1604)
Orice preluare de datorie efectuată la ,,mica” înțelegere cu debitorul pică în cazul refuzului creditorului. (Art. 1605)
Al. 3 este cu totul anulabil. Doar ce discutasem despre darea lipsă de acord. Indiferent din ce direcție se vede problema, cu modificare, denunțabilă, preluarea nu se pune în aplicare. Restul procesului pornește de la contractant, comunicatorul preluării pentru obținerea acordului și stă în suspensie atât timp cât creditorul nu a primit nicio înștiințare. (Art. 1606)
De-ar fi scris de prima dată despre doi contractanți, mai că nu-mi făceam probleme. Cum la Al. 1 este doar unul, deși parte într-un contract, vechiul debitor este practic scos din cărți, așa încât adevărații contractanți rămân creditorul și noul debitor. Chiar în grad aproape aberant, se caută un timp, rezonabil îl cataloghez, fără să se specifice undeva în Art. 1607, pentru așteptarea răspunsului de la creditor. Răspuns amânat când cerințele celor doi au termene diferite, fiind preferat cel din urmă. Răspuns inexistent la finalul perioadei propuse.
