Fărădelegea lui Călin – Ledul civic
Atâta convenire…. M-oi mai fi pronunțat despre cum este înfierată cerșetoria și cum ceva de genul cametei, recte dobânzile bancare, nu. Oi fi mers comparativ la politică….
Mai zăbovim la cesiune. Pentru acele surplusuri neîncasate de cedent după ce contractul de cesiune a început să opereze. De fel ,,… se cuvin cesionarului…”. (Art. 1576)
Încă un avantaj creat debitorului. Cheltuielile supliment ce îl păgubesc, de pe urma contractului de cesiune, vor fi suportate de cedent și cesionar. (Art. 1577)
,,… se solicită…” cine? Nu scrii, nene Cod Civil, persoana ce are căderea să impună debitorului plata cesiunii? Nu o direcționezi cu tot cu țidula obligatoare la destinatar? Ca să nu stea să identifice creanța cedată sau să plătească direct cedentului ori să nu fie pus în situația ca acesta să îi ceară direct să plătească, iar el, debitorul, să nu vrea fără solide dovezi, să suspende plata. Oricum, cesiune fără comunicarea ei către debitor produce efecte zero. (Art. 1578)
Și arhiva asta a Art. 1579, a cui o fi? Ce-o fi? Cât de importantă să fie de să împiedice opozabilitatea cesiunii în fața terților? Și sunt ei doar debitorii?
Art. 1580 este mârșav. Lasă o portiță cesionarului de a putea juca pe două planuri deodată: să comunice debitorului cesiunea și să-l și dea în judecată. Deși se știe că perioadele tampon de plată trebuie să existe ca și la directețea relației creditor – debitor. Alături una bună și una deloc îmbucurătoare pentru debitor: e bun de despăgubiri, dacă nu era deja în întârziere cu plata.
Vorbă lungă, implicați destui. Până și fideiusorul căruia ba i se opune, ba nu i se opune cesiunea. (Art. 1581)
Art. 1582 discută varianta debitorului cedat. Opozabil-itățile sale înainte de cesiune, după, indiferent dacă știa sau nu despre alte cesiuni. Despre compensațiile posibil cerute de debitor: niciuna, dacă a acceptat cesiunea.
Plata la mai mulți cesionari…. Numai unuia, primului care a comunicat cesiunea ori prima acceptată. De preferat primul care a înscris în arhive cesiunea. (Art. 1583)
Cesiune parțială – plată proporțională cedenților și cesionarilor. (Art. 1584)
Titluri oneroase la cesiuni – obligativități de garanții pentru cesionar. Solvabilitatea debitorului – garantată doar pentru data cesiunii. Garantare – deloc pentru existența creanței. (Art. 1585)
Să nu dea domnul să se fofileze cedentul, să nu cumva să împiedice dobândirea creanței de către cesionar, că va răspunde, și el, și concurenții la fapta juridică. (Art. 1586)
Mă încumetam să inserez doar Art. 1587, apoi treceam repede mai departe, motivat de mențiunea că noțiunile și felurile de creanțe ,,… încorporate în titluri nominative, la ordin ori la purtător…” sunt trecute pe linie prioritizată, aparte, stabilită ,,… prin lege specială.”.
Existând în acest cod…. Zic și eu ce spun și ei. Că sunt modalități totuși de transmitere, plecând de la premisa articolului anterior că nu se poate oricum. Primul mod: transmisie înscrisă în titlu și în registrul de evidență aferent. Adaos: ,,… girul efectuat potrivit… cambiilor.”. Lămurire de dicționar (că după juriștii de-mi încropiră codul rămâneam precum curca-n crăci): act prin care se obligă o persoană să plătească o sumă de bani la o dată exactă și un loc precis. După scriptele Al. 3 pricep cam așa: că s-a girat cu titlul și la finalizarea cambiei posesorul îl primește înapoi. (Art. 1588)
