Fărădelegea lui Călin – Sadul civic
Încă oscilez între și și sau.
Părți bune și rele. Dar mai întâi felurile întârzierilor pentru debitor: de drept sau la cerere. (Art. 1521)
Din ,,neștiutele” taine ale relațiilor contractuale, ni se ,,dezvăluie” tehnica prin care se ,,întârzie” debitorul, prin notificare scrisă sau prin judecată. Deși nu văd cum. Fiindcă i se cere acestuia executarea obligației. Mai curând vorbim despre debitor cu obligații întârziate. Chemat sau nu în judecată, ,,citația” vine prin vătășel – executorul judecătoresc – sau prin oricare fel de a asigura comunicarea. Ei, de se zicea de la început, mă prindeam și eu în ce constă punerea în întârziere. Se acordă debitorului un termen de executare. O altă variantă nu acordă termen, dar există unul: ,,… termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării”. Se cam joacă cu posibilitățile Codul Civil. În cele din urmă perioade de grație pot fi suspendate obligațiile, se pot cere și daune-interese, fără totuși câteva de pe la Art. 1516, cauzate de înștiințarea de către debitor a neexecutării la termen sau dacă la termenul stabilit obligația nu a fost executată. Nici cu judecata nu-s treburile în regulă. Debitor corect până la momentul trimiterii în instanță. Dreptul acestuia de a executa obligația în termen rezonabil. Obligație executată la timp – cheltuieli de judecată puse în sarcina creditorului. (Art. 1522)
Ordinea de menționare inversă decât la descriere. La ordinea de drept se certifică ,,… simpla împlinire a termenului stabilit…” pentru punerea în întârziere. Nu numai. Debitorul… a lăsat timpul să treacă, altfel obligația în sine nu putea fi executată. Debitorul n-a ,,… executat-o, deși exista urgență.”. Debitorul a manifestat fățiș intenția de neexecutare, a refuzat sau a neglijat executarea în situația obligațiilor succesive. Debitorul nu a plătit suma de bani convenită. Execuția este urmare a unor fapte ilicite. Întârzierea trebuie dovedită de creditor. Iar dacă debitorul a decedat înainte de termenul executării obligației, moștenitorii preiau întârzierea, dar numai după 15 zile de la împlinirea termenului. (Art. 1523)
Atât, chiar de pare bizar că nu se convine și aici ce se întâmplă cu creditorul, fiindcă există în alte cazuri acest precedent. În fine, nu se cheamă întârziere dacă debitorul oferă prestația și creditorul o refuză neîntemeiat. (Art. 1524)
Cazul fortuit. Bun pentru situația prin care este liberat de obligații. Rău când produce pierderi, pagube…. (Art. 1525)
Un creditor, un codebitor în întârziere, ceilalți la fel. Mai mulți creditori, o notificare din partea unuia, același efect pentru ceilalți. (Art. 1526)
Iară și iară (mi se plimbă prin minte expresia bisericească)… obligație în natură, ce constă în repararea sau înlocuirea bunului ori remedierea executării defectuoase a obligației. Drept de drept al creditorului de a-l constrângere la o astfel de îndeplinire a obligației. (Art. 1527)
,,… să facă să fie executată obligația.” dă impresia unui mic dumnezeu în pielea creditorului, ajuns în situația de a duce ,,… el însuși…” la îndeplinire a obligației. Dacă avem un debitor în întârziere, facerea creditorului trebuie anunțată. (Art. 1528)
Cam cum am pățit odată o dată la restaurant când am fost plătiți să nu cântăm. Tot așa facerea când obligația este de inacțiune, cu cerere de la instanță de înlăturare sau ridicare a ceea ce a fost ,,… făcut cu încălcarea obligației…”, pe banii debitorului. (Art. 1529)
