Spații culturale nr. 84 (12)
Nicolai TĂICUȚU
RAFTUL CU CĂRȚI
Dan Perșa, Onirica, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2022, 200 p. Într-o intervenție critică asupra acestor prozopoeme, Cristina Ștefan spune: Oniricul lui Dan Perșa este vrut introspectiv, este expresia sinelui ascuns, cel secret, care răzbătea din personajul din Solaris… este joc și joacă cu lăuntrul lui cel mai adânc. Fain să îți iei realitatea la joacă și să o măsluiești puțin cât să fie ca a ta… poate devine suportabilă. Fain să bați mingea sau leapșa cu memoria ta, în spațiul și timpul alocat de viață. Fain să te saturi de fraze docte și să pronunți colocvial mari idei și mici detalii.
Victor Munteanu, Cămașă suferită pe trup, Editura Tracus Arte, București, 2021, 267 p. Încă din 1995, într-o cronică literară făcută la unul din volumele de poezie, Vești la marginea acoperișului, Ion Tudor Iovian menționa: Victor Munteanu și-a găsit – în răspăr cu modele și modelele acestui sfârșit de secol – identitatea poetică atât de dramatic căutată. E un poet format, despre care se va mai auzi… Selectiv, la finele acestei antologii sunt redate referințe critice semnate de Ion Tudor Iovian, Paul Aretzu, Simona-Grazia Dima, Cornel Ungureanu, Adrian Dinu Rachieru, Radu Voinescu, Ioan Es. Pop, Ioan Holban.
Ionel Necula, Cioraniada, Editura StudIS, Iași, 2021, 202 p. În prefața la această carte, Ionel Necula precizează: Cioran a fost și a rămas o ispită și o obsesie mereu reînnoite la care revin deseori cu aceiași curiozitate neostoită. Am spus-o deseori și-mi face plăcere s-o repet ori de câte ori mi se oferă ocazia, că scepticul de la Rășinari nu poate fi explorat și asumat printr-o singură lectură, ci reclamă reveniri, insistențe și relecturi sistematice, adâncite.
Mihai Marian, în timp ce tu, Editura Charmides, Bistrița, 2022, 104 p. Pe coperta a patra a cărții, Teodora Coman apreciază: Marian Mihai nu se teme de confesivul exilat în obsolescență de experimentele poetice recente, în care miza nu mai este sensul, mesajul. Dar pentru un adult de 40 plus, intimul nu se poate evapora cu atâta biografie în spate, așa că autosugestia devine tehnică de ancorare în real, în alternanță cu mnemotehnica unui areal tot mai inconsistent, cu salturi în trecut și viitor, în corp și în afara lui, cu autoscopia aproape maniacală într-un cadru urban, când cinematic, când fix, pentru a pune în mișcare „cilindri reci/ și tot mai numeroși ai indiferenței”.
Stan Brebenel, Șlefuitorii de cuvinte, vol. V, O antologie a poeților români boemi, Editura Teocora, Buzău, 2022, 139 p. În acest volum sunt antologați 31 de poeți români, iar la finele lui întâlnim referințe critice (selectiv) date de Dinu Săraru, Horia Gârbea, Florentin Popescu, Diana Dobrița Bîlea, Emilian Marcu și Valeria Manta Tăicuțu, din care cităm: Cititor de cursă lungă, dar și comentator înzestrat cu bun-simț și bun-gust, Stan Brebenel propune o călătorie literară, pe parcursul căreia nu aventura lecturii este importantă, nici descoperirea de talente ori modalități de expresie inedite, ci o apropiere adevărată între cărți și cititorii lor, în buna tradiție a formatorilor de opinie onești.
Alexandru Dumitru, Siesta unei amfore/ Siesta di unʼanfore, Editura Junimea, Iași, 2022, 165 p. Traducerea este făcută de Crina Popescu și Veronica Rinero. Prefața, Poemele amiezii, este realizată de Crina Popescu: Fiind mijlocul dintre zi și noapte, siesta în cazul de față nu înseamnă timp, ci un loc al întâlnirii cu însuși Creatorul. Aceasta fiind și misiunea poeziei scrisă de Alexandru Dumitru, iar postfața, Poezia ca un strigăt comun în fața vieții, de Veronica Rinero: Poezia lui Alexandru Dumitru nu oferă răspunsuri, ci ne încurajează să punem întrebări, care să ne inițieze în spațiul tăcerii pentru a crea gânduri și scopuri noi. Prin ele să ne putem elibera de efemerul lumesc.
Tudor Cicu, Pierduți în Siberia, Editura Editgraph, Buzău, 2022, 261 p. Într-o cronică la această carte, Valeria Manta Tăicuțu spune: „Pierduți în Siberia” este un roman de război, dar și unul despre condiția umană. Personajul principal, Costea P. Duminică, reprezintă op chintesență a omului simplu, pe care norocul, Dumnezeu ori, pur și simplu inteligența nativă îl ajută să supraviețuiască și nu doar atât. Memoria personajului este o parte importantă din memoria colectivă, acolo unde se află stocate lecții de viață și modele de urmat.
Adrian Lungu, Labirintul – roman -, Editura Limes, Florești, 2022, 299 p. Criticul Constantin Dram remarcă: Într-o mare de apariții editoriale, romanul lui Adrian Lungu atrage atenția prin modul ingenios și captivant cu care reușește să îmbine prezentarea unui conținut grav (ce ține de o zonă fierbinte a existențialului), cu un discurs ce atrage prin coerență structurală și stilistică, prin limbaj aplicat, prin trimiterea spre un public eterogen, așa cum este de fapt chiar societatea contemporană. (…) Explorând și comentând incitante teritorii ce țin de conștiință, Labirintul lui Adrian Lungu e un roman ce invită la meditație profundă, mai cu seamă într-o perioadă cum este aceasta pe care o trăim.
Evelyne Maria Croitoru, Caligrafia destinului/ Calligraphy of destiny, Editura Neuma, Apahida, 2021, 370 p. Traducerea în engleză este făcută de Ana Camelia Baiculescu. Horia Gârbea semnează prefața, O antologie necesară. Antologia de autor este însoțită de repere critice date (selectiv) de Dan Cristea (Din prețuirea idealizată a poeziei și din încredințarea că aceasta poate caligrafia bătăile inimii și pulsiunile simțirii se nasc mai toate versurile semnate de Evelyne Maria Croitoru…), Horia Gârbea (Evelyne Maria Croitoru scrie texte intimiste, senzuale, infuzate cu emotivitate și o anumită timiditate. Ea își asumă o anumită demodare a discursului, îmbrăcând veșmintele unui stil vintage, prin care vrea să se sustragă timpului istoric), Vilia Banța, Iulian Chivu, Ana Dobre, Nicolae Georgescu, Aureliu Goci, Gabriela Groza, Lucian Gruia, Emil Lungeanu, Octavian Mihalcea, Victoria Milescu, Nicoleta Milea, Marian Nencescu, Ioan Es, Pop, Toma Roman, Victor Gh. Stan, Dumitru Velea.
Miruna Mureșanu, Aproapele meu Dumnezeu, Editura BRUMAR, Timișoara, 2022, 203 p. În prefața la acest volum, Discreție și iubire față de aproapele Dumnezeu, Gellu Dorian remarcă: Astfel, căutând în tăcerea cuvintelor metafore pentru foamea ei de poezie, poeta reușește în cartea psalmilor fără titlu să se înscrie într-o formulă, în limita comparației lui „cum” și a lui „ca”, într-o tehnică a scrierii poeziei feminine de la noi…
Alexandru Cazacu, ORA, Editura NEUMA, Apahida, 2021, 110 p. Horia Gârbea remarcă: Cu texte succinte și decise, Alexandru Cazacu descrie lumea în culori reci și expune îndoieli. Știm că dubiul oferă garanția gândirii și, implicit, a existenței. (…) Poetul este un reflexiv care-și maschează sensibilitatea cu silogisme. Talentul său indiscutabil încălzește însă „castelul de gheață”, al gîndirii cît să ne simțim confortabil. Credem că este cel mai publicat poet român. În nota biografică citează 86 de reviste literare din România, în care a fost prezent cel puțin o dată.
Ionel Popa, Un secol cu Pădurea spânzuraților, Editura Limes, Florești, 2022, 145 p. Cităm din Câteva concluzii ale neobositului Ionel Popa: Concluziile sunt parțiale, deoarece Pădurea spânzuraților este un roman complex în conținut și subtil realizat, fiecare recitire a lui îți produce bucuria descoperirii de noi semnificații, de noi subtilități de construcție și stil. Nu poți spune decât că Pădurea spânzuraților e un mare roman. A trecut un secol modele și modelele au trecut, dar Pădurea spânzuraților a rămas tânără.
