Fărădelegea lui Călin – Gadul civic
Mai ușurel, să-i luăm pe rând!
Debitor pus la plată. Însă cui să dea mai întâi? După lista Art. 1475 creditorului. Reprezentantului legal. Cel convențional. O persoană desemnată de creditor. Persoana propusă de instanță.
Afurisită treabă. Debitorul platnic cuminte, creditorul un… incapabil. De vină Art. 1476, care nu specifică dacă întreagă este plata sau nu, făcând din debitor unul neliberat dacă beneficiul creditorului nu este cel scontat.
Celor cinci li se pot alătura și alții. Unii care au un document ratificat de creditor. Cei care preiau ulterior creanța. De-alde cei la care există chitanța liberatorie. Și încă o categorie ce stinge datoria dacă ,,… profită creditorului.”. (Art. 1477)
Și dacă nu prinzi ,,falsul” creditor? Recte creditorul aparent. Cum se mai împlinește restituirea plății? Cât despre plată, nu poate să nu se încadreze la bună-credință, a dat debitorul ca să scape, să se libereze de obligații. (Art. 1478)
O situație destul de ciudată, să se facă plata deși există sechestru, poprire etc. Să se ceară totuși o nouă plată. Debitorul să aștepte de la creditor întoarcerea plății. (Art. 1479)
O nouă… vechitură. Modalitatea prin care debitorul ține să se achite de obligațiile contractuale, prezumate ca fiind proprii, precum își administrează proprietarul bunurile. Ori cum își face meseria la locul de muncă. Conștiință maximă deci. (Art. 1480)
O noutate nouă. Ce ține de același mod personal de acțiune. Obligația de rezultat – de procurat rezultatul promis. Obligația de mijloace – folosirea tuturor mijloacelor necesare pentru a ajunge la rezultatul promis. Ce le diferențiază pe cele două sau mai bine zis cum s-ar stabili care este una și care este cealaltă. Fără însă a exista o precizie delimitării lor. Doar un cumul din care alege fiecare. Și cu un ,,îndeosebi” inserat. Prin urmare și cu alte multiple posibilități. Modul de stipulare a obligației în contract (?). Contraprestația, natura ei, alte elemente (?). Gradul de risc pentru ,,… atingerea rezultatului.”. Cum influențează partea cealaltă executarea obligației. (Art. 1481)
Pentru bunurile așteptate la final de obligație, determinate, liberarea debitorului se face prin predarea acestora. Cazul neliberării – dacă la data execuției debitorul nu poate dispune liber de bun, nu este titularul de drept al acestuia, deși a fost predat creditorului. (Art 1482)
Bine că nu e cazul să muți… proprietățile imobile din loc, ci doar le schimbi zona de apartenență și să predai înscrisurile de reînscriere în cartea funciară. Celelalte, mobilele, pot fi strămutate: predate și conservate ,,până la predare.”. (Art. 1483)
Întrebarea este dacă are drepturi ori acțiuni în despăgubire debitorul. Altfel ce ar putea ceda creditorului în situațiile pieirii, pierderii sau scoaterii bunului din circuitul civil? (Art. 1484)
Aha, asta era șmecheria cu ,,și”-ul între predare și conservare până la predare. E obligația de la Art. 1485, pentru bunuri determinate.
Obligații peste obligații. Totuși la alegere. La cerința predării unor bunuri de gen, debitorul este liber să cedeze creditorului ce dorește, numai să fie ,,… bunuri de calitate cel puți medie.”. (Art. 1486)
