Fărădelegea lui Călin – Pudul civil
Cum școala, așa începutul, de când muica fată, rămase fără semnificație. Nu că azi ar fi taman 15 sectembrie.
Adică să se răzbune doar pe unul dintre debitorii solidari, ăsta să nu poată spune nici măcar mâlc, nici măcar că este și el unul dintre ei la partea de datorie. Așa mârșavă pare treaba încât de nu poate să se răzbune pe unul, urmărit fiind (specificație nexam, juridică sau cum?), se îndreaptă împotriva celorlalți. Dar e scăpat, și-i poate lua pe ceilalți părtași, de vorbim de urmărire în instanță. (Art. 1447)
În apărare, creditorul cu pricina se poate apăra cu toate ale sale, personale și cu cele ale debitorilor solitari, dar numai în privința comuniunii, cele proprii lor fiindu-i respinse. Dete norocul peste el. Lipsit de drepturi și garanții, din pricina creditorului, chestiuni de valorificat prin subrogație, este liberat de datorie, dar numai până când acelea devin egale valoric. (Art. 1448)
Efecte doar. Care? Este o altă necunoscută. Știm doar că la suspendare și întrerupere de prescripție a unui debitor solidar se întâmplă câte ceva tuturor celorlalți. Nu și dacă există o întrerupere de prescripție pentru un moștenitor. (Art. 1449)
Normalitate de colo până colo. Compensații doar pentru perechea unu la unu creditor debitor, doar pentru partea celui din urmă. Solidaritatea în compensații are pentru restul de debitor se referă numai la partea de datorie rămasă. (Art. 1450)
Trebe semnătură. Altfel…. Cazul devine cam așa. Se remite o datorie. Este consimțită de creditor. Pot fi liberați solidarii ceilalți dacă: declară creditorul expres; dacă remite debitorului în cauză originalul actului, ,,… înscrisului sub semnătură privată constatator al creanței…”. Să fie ceva ,,deranjamente” compoziționale? Desigur. Fiind dracu-al dracului, părând la fel dar nefiind, originalul remis unui codebitor – parcă debitor solidar o fi vreo altă marcă de blugi -, neamintită semnătura -, consimte doar în privința lui remiterea de datorie. Deci nicio sfârâială. Niciuna pentru toți mai puțin cel cu remiterea. Sunt datori pentru cât a rămas – ni se mai spusese – sau chiar pentru întreaga datorie. Creditorul și-a rezervat acest drept, lăsând turma să recupereze partea de la debitorul remis. (Art. 1451)
Dintre cele repetabile, confuziunea, dualitatea creditor-debitor și partea sa scăzută din a celorlalți. (Art. 1452)
Mult zgomot pentru nimic. Nici Shakespeare, nici vreo noutate. Renunțarea la solidaritate. Iaca: datoria este sfântă, se plătește către creditor și chiar către codebitori când bate la ușă regresul. Să fie francă, să fie expresă. Renunțarea la solidaritate a creditorului înseamnă de fapt desolidarizarea unui debitor, o stipulare în chitanța de plată ce reprezintă partea a acestuia. Cu dobânzile parțial plătite nu se scapă de datorie, de toată datoria doar cu plata lor timp de trei ani. Mai înseamnă că poate da în judecată pentru datoria debitorului și i se admite cererea. (Art. 1453)
