Fărădelegea lui Călin – Fudul civil
Dare de seamă tardivă….
Păi ce este aia obligație fără condiționalitate?… Ca-n timpul primelor contracte de telefonie, când neplățile erau preluate de-alde Cerveni. Se poate, deci obligația este transmisibilă. (Art. 1408)
Acestea fiind posibile, creditorul obligației preluate își poate permite să încheie orice act ,,… de conservare a dreptului său.”. (Art. 1409)
N-am spus că se poate și înainte de împlinirea condiției. Însă de-s vremuri de cules fructe, tot ce se strânge până la termenul condițional se cuvin proprietarului. (Art. 1410)
Să fi jurat că sunt aproape identice Art. curent, 1411 și Art. 1399 din cauza se dependenței de ,,… un eveniment viitor și….”. Diferențele sunt marcate de afectarea obligației prin termen și siguranța celor ce vor veni. Desigur, actorii principali stabilesc durata limită, instanța sau legea.
Categoriile suspensiv și extinctiv se referă la amânarea scadenței și la stingerea obligației. Ca să n-o lungim. (Art. 1412)
Din ale chestiunilor lingvistice ciudate din nou ,,profită debitorului”. De-ar fi fost ,,în beneficiul” acestuia, termenul, mi-ar fi fost mai lesne să descos Art. 1413. Și iarăși lipsa virgulei de final de pasaj divagant sau explicativ, acolo unde legea ar da avantaj de timp creditorului ori și lui, și debitorului. Aidoma interesului, beneficiul exclusiv al termenului este un drept la care se poate renunța unilateral.
Datoriile se returnează, de există condiția termenului, abia după scurgerea lui. Celelalte făcute înainte de termen, de ,,… bunăvoie și în cunoștință de cauză…” și s-ar putea constitui în datorii, nu se restituie. (Art. 1414)
Deloc necesare ingredientele din bucătăria instanței, care musai ține cont de toate cele. Ce propune Art. 1415? O mediere la judecătorie pentru a fixa termene amânate de părțile contractuale sau lăsate doar uneia ca decidere, în acea durată rezonabilă (evident, de timp), nestabilită. Presupune contractul un termen, dar nu este convenit? Instanța îl creează. Altele și altele, pur juridico-judecătorești, de la Al. 3 țin de proceduri și efectele legale.
Ca de-nceput de Cod Civil, izvoarele termenelor sunt prin titlul III, cartea a VI-a. (Tot nu mă pot abține să nu reproduc ,,Închide cartea!”, imperativ spoitoresc la o cântare de curte – sortită lui Azbi. Cartea fiind caietu-i de cântece.) (Art. 1416)
Toate termenele se restrâng la imediat și urgent când debitorul pică în păcatul insolvabilității. Aici se încadrează și cei ce micșorează garanțiile pentru creditor sau pur și simplu nu le constituie. Știam ce înseamnă să nu fii solvabil. De asemenea, nu-mi era străină autoritatea care va să o constate, pe ea și multe altele: dispariția debitorului (cică intempestivă), neplata datoriilor, executarea silită…. Ce-mi era destul de limpede (deh, sunt împrospătat cu ape izvorâte din lege), mi-s pățit, că omul când nu mai poate spune gata, stop, nu mai pot plăti, faci creditorului ce trebuie de cuviință. Însă de există stipularea ,,… esențială…” între condițiile contractuale.
Opinasem: imediat. La ei este de îndată. La renunțare sau decădere din avantajul termenului. (Art. 1418)
O decădere a unui debitor nu înseamnă același pentru toți. (Art. 1419)
Tot data scadentă contează. De atunci se poate cere imediatul îndeplinirii obligației. Cazul nostru: evenimentul fiind termenul fixat de părți. (Art. 1420)
