Cotețul cu metafore – acolo unde se avântă plugurile
acolo unde se avântă plugurile
pe înălțimile spinării line
ale câmpiei adormite
trag brazda rodului ce vine
fiare de pluguri, ascuțite
în largul miriștii tăcute
se scrijelesc noi legăminte
ce cu sudoare sunt făcute
zălog etern pe oseminte
suflarea vântului zbicește
răni ale dulcii scrijeliri
iar soarele le încălzește
cu raza marii lui iubiri
cu mâna streașină făcută,
stă rezemată-n stâlpul porții
o umbră tremurând tăcută
uitată de răbojul sorții
a fost odată când câmpia
se lua pe talpa lui osoasă
și când trăia cu bucuria
cântării fierului de coasă
și azi câmpia îl așteaptă
să scrie cum făcea odată
cu sapa rânduiala dreaptă
în roua nopții semănată
dar pe spinarea ei cea lină
pașii nu i se mai aud
căci se îndreaptă spre lumină
spre un tărâm de verde crud…
