Fărădelegea lui Călin – Zidul civil
Să ne ferească….
Dar…. Când paguba e omul, se iau în calcul nevoile și veniturile mortului. În perioada în care se va acorda despăgubirea. Beneficiar – numai în pielea lui să nu fii -, întreținuților îndreptățiți și celor pentru care ,,… presta întreținere în mod curent.”. (Art. 1390)
Cu toți banii din lume nu compensezi restrângerile de viață familială și socială. Și-s diverse cazurile și de netrăit când nu mai ești întreg…. N-aș fi anticipat o asemenea despăgubire: ,,… pentru durerea încercată prin moartea victimei…”. Deși nu văd cine într-o astfel de situație n-ar suferi. În directețea lui, Al. 2 enumeră ascendenți, descendenți, surori și frați, soțul. Or mai fi și alții, însă de se vor despăgubiți, trebuie să dovedească ,,… existența unui asemenea prejudiciu.”. Hai că femeile se pun pe bocit și le-o ieși ceva, dar bărbatul cum…? Moștenitorilor, doar dacă defunctul se pornise pe calea obținerii despăgubirilor. Cedarea dreptului la despăgubire numai dacă instanța are o hotărâre în acest sens și doar pentru ,,… atingeri aduse drepturilor inerente personalității oricărui subiect de drept…”. O parte pricepută, una nu. (Art. 1391)
Se scoate din buzunar destul pentru îngrijiri și destul și pentru înmormântare. Persoana cu banii îi recuperează de la prejudiciator. (Art. 1392)
Iată cum se nasc nedreptățile. Precum existența dreptului de ajutor sau a pensiei, mai mici în sumă decât prejudiciul, poate anula despăgubirea. Și la vătămătură, și la moarte. Și dacă cele de amăgit dauna corporală nu au fost încă acordate sau chiar i s-au refuzat păgubitului, singura obligație – nici chiar instanța nu-l poate ține de plătitor a toate – rămâne compensația provizorie. (Art. 1393)
Din panoplia cutumelor judiciare nelipsita prescripției. Cu noroc, dacă are a face despăgubirea cu penalul. Mai lungul termen se aplică și răspunderii civile. (Art. 1394)
De real folos și împingerea începerii momentului din care se numără zilele până la prescripție tocmai până se stabilește pensia, ajutorul cuvenit la reparație. Acelorași victime ale vătămării corporale, ale pierderii sănătății sau ale decesului. (Art. 1395)
Din pur și simplu, singularele, avem o transformare… la Art. 1396: pure și simple ni-s obligațiile. Și mai mult de atât luate de câte un fel: simple sau afectate de modalități. Al. 2 ne dezvăluie secretul, diferența dintre pereche și unicate: primele nu pot fi ,,… susceptibile de modalități.”. Sunt curios cum.
Fără nicio explicație, perechea nu mai face parte din – eram aproape de punctul ,,oferta noastră” – meniul Codului Civil. Se descrie obligația simplă, dar nu înainte de a o trece prin filtrul imediatului și neafectării de termen sau condiție. Ca să priceapă – iarăși fugare cuvinte: iapa – tot natul – am memorat-o și am uitat-o în același timp de la domnul Vasile -, legiuitorul o declară incompatibilă cu obligația condițională, cu valențe în sprijinul eficacității și opusei desființări. Deși nu prea este așa. Apariția lui ,,depinde” impune un set de condiționări, neimportant cât de vag evenimentul și momentul debutului, anterior ca debitorul să fi fost ,,… obligat sub condiție.”.
La general, ,,Obligațiile pot fi afectate de termen sau condiție, reunite în antet sub egida modalităților. (Art. 1398)
