Fărădelegea lui Călin – Vidul civil
La miezul nopții poate stau lucrurile altfel….
Schimbând modalitatea de citire – nu ca la ,,ovrei” -, finalul Art. 1386 suprapune peste tipurile de prejudiciu unul ce nu poate fi considerat ca atare. În sine, înțelesul planurilor de perspectivă – negativă – și prin urmare ale unui prejudiciu viitor are viabilitate doar prin micșorare sau amplificare, necum când a încetat. Nemaifiind păgubire, nici reparația nu mai poate exista. Pentru ocolirea uzului aceluiași cuvânt, Al. 3 recurge la ,,prestații” ca înlocuitor al despăgubirii, în situația unui prejudiciu continuu, plata executându-se periodic. Cifre sunt și datele – oră, zi, lună an -, cifre se obțin și după cuantificarea despăgubirii. Găsesc în ele legătura puternică stabilită la Al. 2. Deși prima ca importanță, modalitatea prin care se repară prejudiciul sunt în ordine: în natură, restabilirea anterioarei stări și doar dacă nu se poate se plătește despăgubirea, fie că se alege calea amiabilă, fie se stabilește de către instanță.
Afurisita de potrivire…. Deși nu starea de sănătate m-a dus cu mintea la urzit un posibil scenariu. România frunților ridicate la cer a pierit de ceva vreme, capetele plecate formând o crustă impenetrabilă. Și de s-ar ridica vreo două, pun pariu că s-ar alege praful de ea. Prin comparație – Codul Civil are în destule pasaje chemarea la similitudine – cu situația afectatului, a vătămatului, se poate extrapola către zona salarială, cerințele celui nedreptățit, amenințat de un prejudiciu viitor – nesiguranța zilei de mâine, imposibilitatea asigurării coșului zilnic și consumului energetic lunar, și nu numai -, adică lipsirea sau împiedicarea dobândirii unei retribuții legale. Se pot cere destule când sănătatea și integritatea corporală – de ce lipsește integritatea mintală? (de bănuit…) -, se poate dispune chiar acoperirea cheltuielilor sporite pentru nevoile de viață. Se adaugă lor ,,… echivalentul câștigului din muncă…” și despăgubiri pentru ,,… orice alte prejudicii materiale.”. Iar dacă am fost în situația incoerentului, iată Al. 2: ,,Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se acordă, ținându-se seama și de sporirea nevoilor de viață ale celui prejudiciat, sub formă de prestații bănești periodice…”. Sau, dacă se ajunge în instanță, cerința se poate transforma în despăgubirea printr-o sumă globală. Și o despăgubire provizorie pentru nevoi urgente. (Art. 1387)
Eram sută-n mie sigur că va urma chestiunea comparării veniturilor nete ce urmau a fi realizate, ca să se poată stabili paguba și cuantumul despăgubirii pentru pierderi/nerealizări de câștiguri, strict din muncă. Ba și profesiunea și perspectivele ei. Ultimul an ca reper. Ultimul an și pentru un contract mai bănos, dar neexecutat, bun de luat în calcul. Ghinionul nepregătitului. Să fie despăgubit doar cu salariul minim net pe economie. Bășcălie…. Păgubitul este astfel taxabil și de cea din urmă lețcaie: pensie, sănătate și 10% pentru permisiunea de a munci. (Art. 1388)
Nicio secundă nu este firească insinuarea că neapărat trebuie ca un minor, în pregătire profesională – și care nu este pe băncile școlii, dar cine poate spune cu certitudine ce ieși după terminarea liceului – să fie alocat articolelor ce țin de venituri salariale. Vătămat, desigur, dar nerecompensat, nici așa, mai devreme de ziulica în care ar fi primit o calificare ori când ,,… a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru a putea fi parte într-un raport de muncă.”. Anormal. În schimb, dacă era deja pe salar, se aplică despăgubirile în stilul Art. 1388. (Art. 1389)
