Fărădelegea lui Călin – Ridul civil
Doar nu stai ca… văcarul sau….
Chestiunea pazei este una restrictivă și nu induce totodată cu atenția cuvenită și manevrarea, schimbarea stării de inerție sau de mișcare. Mai curând supravegherea are valențele necesare învinuirii ulterioare și reparațiilor, acolo unde este cazul. Fiindcă doar ochiul pe obiect nu împiedică precum la Al. 2 coliziunea vehiculelor, ci doar o bună manipulare. (Art. 1376)
Ei, ăsta este cuvântul, control! Bineînțeles și supraveghere. Ambele dispuse a fi elementele de pază, flancate de independența lor în raport cu un animal sau un lucru, indiferent de poziția persoanei, proprietar, mandatat cu contract sau doar de facto în grijă. (Art. 1377)
Cu privirea pe la clădirile patrimoniale…. Colo un dram de tencuială desprinsă din cornișă, dincolo un acoperiș prăbușit, fără ca dispozițiile legii, ale Art. 1378, să-și găsească obligativitatea și obligatul la ,,… repararea prejudiciului cauzat prin ruina lor sau prin desprinderea unor părți din…” construcție. Necontând dacă clădirea a avut vicii sau doar lipsa de întreținere este cauza ruinării.
Fapta contează, nu locul din care cade sau se aruncă un lucru. Aviz studenților din vara lui 1987 ce zvârleau în Tudorul Iașului pungi cu apă de la etaje. Automat, cel vinovat trebuie să suporte consecințele, iar victimei îi este necesară repararea prejudiciului. (Art. 1379)
Aproape că vorbirăm degeaba. Fără reparații în două situații: fapta prejudiciatoare este a victimei sau a unui terț; fapta apare ca urmare a unui caz de forță majoră. Mmmm, dar la articolul cu vehiculele era tocmai invers, plătea cel care era dovedit cu forța majoră (!?). Art. (1380)
… dacă se dovedește. Cele de drept fiind bune de plată. Din prima…. Doar din ziua, nu din clipa, cauzării prejudiciului. Dar nu neapărat valorificabil imediat. Însă cu toate drepturile, cândva: executare, transmisiune, transformare și stingere de obligații. (Art.1381)
Ca și empatia. Aceasta este solidaritatea în raport cu prejudiciatul, să se țină de reparații toți răspunzătorii de faptă. (Art. 1382)
Nu unul în hăis și altul în cea. Proporțional, după câtă vină se stabilește fiecăruia – intenție, culpă. Dacă e imposibil de contabilizat vina, se iau la grămadă prejudiciatorii, se numără, se trec la împărțitor și li se alocă o cotă egală la reparație. (Art. 1383)
De clasa întâi. N-o fi nebun ca din senin să i se cășuneze pe cel de care răspunde, dacă nu el a făptuit prejudiciul. Să fie statul ,,tutorele”, să-mi vezi ministerașul finanțelor cum mi ți-l dă în judecată pe făptaș pentru prejudiciu. Poate obligat să fi plătit unul singur paguba produsă de mai mulți, altfel merg pe considerentul prostiei. Fiindcă este legal să te răscoli împotriva celorlalți, să-ți ceri partea de surplus, totuși greu să o recuperezi. Al. 4 întărește și particularizează, în pofida clarității Al. 3, situația despăgubirii plătitorului și pentru turma de făptași: primește înapoi exact diferența dintre toată despăgubirea și partea ce i se imputa. (Art. 1384)
Gândeam strict la valoarea intrinsecă a daunei. Nu mă îndoiam de reparația integrală, nici de dubitativul ,,… dacă prin lege nu se prevede altfel.”. Nu mă așteptam la o reparație anterioară unui prejudiciu neexistent, însă neîndoielnic în viitor. Cu atât mai puțin mi-aș fi închipuit că la despăgubire se pot adăuga câștigul de care a fost lipsit prin daună și cheltuielile ,,… pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.”. Mai mult, șansa de obținere a unui avantaj devine cotă de plată, precum și șansa de evitare a pagubei. Nu-s prea multe și prea… exagerate pretențiile? (Art. 1385)
