Brigada diverse – Pe(r)e ras(e) (p)e lam(e) Ma(y)a
27 august 2022
Pe(r)e ras(e) (p)e lam(e) Ma(y)a
(Pe terasa de la mamaia)
Relevanță ba. Copiii fac destulă mișcare și fără sportul școlar. Cât despre muzică…. Cântă unii mai bine decât profesorii afoni.
Ce-a cerut și ce i s-a dat. Volodimire, tată, America-i în altă parte și nu-s pe-acolo atâtea neamuri turanice. Intră cine consideră ei că vor. De-i vor pe ruși, e cam treaba lor.
Asta cu ,,scapă de grăsimea de pe organe” se înscrie în panoplia expresiilor de genul ,,cântă la un instrument” (deși diferite de americănescul particularizat nefericit, play my organ). Și dacă domn Costică a zis că alunecă priceperea în zonele intime, eu de ce nu m-aș lăsa atras în capcana aluziilor?
Una ca ,,Plaja lui Ciprian Marica” spune multe. Cât ar fi fost de fotbalist. Că are bani, nimic de zis. Însă nu oricine își trage nisip la picioare, de parcă e musai ca o parte din România să fie a lui – aviz adepților moldoveanului ce-și voia revendicată Moldova prin descendență de la Ștefan cel… -, nu oricine trebuie să-și permită genul acesta de proprietate nababă. Baiul desigur excedează mărinimia mamaienilor edili și posibilitățile sale financiare. Dânsul este tare nemulțumit că jumătatea sa de milion investit nu produce, că nu-i facilitează aceleași fețe administrative sosirea clientelei, că-i iarbă până la plajă – bineînțeles, curviștinele de la Mamaia i-au dat și lui o pârloagă, s-au gândit că nisipul e proprietate de stat și nu prea-i loc de fițe cu balonul rotund forever. În sinceritatea lui tânguitoare, însă, se cam contrazice. Are totuși un petic de plajă, pe lângă terasa din apropiere, pe care și-a depus destule șezlonguri. Deci, cine să-ți facă drum până la toalete – iată marea sa grijă, că bătrânii fac 3:40 minute până la prima -, primăria? Da’ ia numără, Ciprian, câte parale ceri pe-un șezlong și vezi câți nebuni sunt dispuși să dea 80 de lei. Bașca, dacă li se face sete la vreo zi deosebită, să dea 800 de lei pe-o spumantă șampanie? Iar cei de Sinteza zilei îi țin hangul: ,,Strigătul de disperare al milionarului…”.
Mi s-a părut interesantă asta cu fuse și seduse (la mine fără despărțire).
Când nu vedem în oameni capacități normale, o sucim. Adus de-o astrologă, Popovici, dincolo de sfera stelară: ,,… n-are zodiac…”. Nu e de pământ, nu este din galaxie, ignoră legile gravitației, legile frecării corpului în apă, n-are ,,… bioritm…” – o fi mort -, … pauză…” – să-i ofere antrenorul una – ,,… și mofturi…” – ceasta s-o stabilească nenea Iancu. Cică nici ego nu are. Bată-te să te bată, fetică!
Discuția despre statutul republicii sud-africane este special. Și orice-ar spune liderii săi, de nealiniere la ordinele Statelor și Occidentului, nu pot fi o realitate în țări ca ale noastre. Cu toată lupta de neatârnare, cu toate declarațiile de independență, România n-a fost niciodată de sine stătătoare, a depins de un cuvânt, de un act constitutiv și de acțiune din altă parte. A, cât privește nonșalanța africanilor…. Naivitatea abia descătușatului de regimul de la Pretoria…. Cunoașteți uzanța de pe timpuri….
Ori au descifrat, ori încă au dileme. Bătaia pe Jin și Xi, pe semnificația lor sugerează echivocul afirmației jurnalistice. Dacă încă nu știi ce sunt, înseamnă că n-ai aflat încă nimic. Că au speranțe cercetătorii…. Și eu mă mai iluzionez uneori că voi ajunge cândva….
Nu se termină niciodată. Cine credea că Germania a devenit mielușel și nu visează încă la al treilea… se înșeală. Opinează unii că la confluența cu Polonia sunt teritorii ciupite de la nemți și sunt vreo doi-trei chitiți să le vadă unde erau odinioară. Ba se încumetă să creadă că planul punerii cu botul pe labe a tuturor țărilor până la Rusia este în plină aplicare. Iară noi să credem că nu?
