Fărădelegea lui Călin – Lidul civil
De oaie. Poate și de porc.
Făcătura, prima de gen – admit premiera -, unifică alternativele – ,,… minor sau o persoană pusă sub interdicție – și le denumește în final ,,… aceste din urme persoană.”. Distracție mare, textul nu are nicio deficiență, redactarea lui fiind întocmai redată. O singură urmă…. Lectura are însă o altă căutare, pune la încercare grea supraveghetorul. Daunele susținuților se contabilizează în contul celui ce răspunde de ei. Dacă pentru puțin se obligă la despăgubiri și pentru faptele celor cu mintea pierdută, dar prejudiciatori, se achită daunele. Scapă doar când aduce dovezi că nu se putea ,,… împiedica…” desfășurarea faptei ce produce daune. Scapă și părintele natural, și tutorele. Când nu comportamentul părintesc, conform cu regula, a cauzat prejudicii, ci alte cauze. (Art. 1372)
Prepuși și comitenți. Cin’ să fie unii și cine ceilalți? Gata documentarea. Primul teleghidat, al doilea manipulator. Mă pregătisem să-mi explic de ce lipsește un e comitenților și nu eram departe de adevăr. În sine, o astfel de consoană ar fi regresat în i și numai de organe genitale nu se mai împiedicau avocații, procurorii, judecătorii și cadrele universitare într-un sistem lingvistic și așa abătut de la comprehensiune neechivocă. Comitent, persoană ce împuternicește o alta la semnarea unor acte, dar sub controlul său și directivele sale. Prepusul exact împuternicitul. Înțelesul deslușit, răspunderile revin comitentului, faptele prepusului legate de contractul celor doi sunt ca și ale comitentului. De citeam Al. 2 de prima dată, constatam cu ce se ocupă și cine este comitentul. Însă ce nebun ați văzut să pună carul înaintea boilor? Iaca Codul Civil. Mai bine totuși, văd cât de superficial pare de astă dată dex-ul în fața pleiadei de explicitări: ,,… exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui…” însărcinat cu funcții pentru acesta, dar și pentru un altul. Al. 3 se înscrie în anacronismul analogiilor. Era deja dezvăluit în precedentul alineat până unde merge răspunderea comitentului. Dincolo de ea poate fi învinuit numai prepusul. Numai că ține să sublinieze și să piardă timpul, răbdarea și dreptatea comitentului. De ce el trebuie să dovedească știința victimei legată de inexistența legăturii între fapte și atribuțiile contractuale? Nu sunt suficiente stipulările împuternicirii? (Art. 1373)
Ei spun corelație. E bine și așa, dispunem de o limbă generoasă în sinonime. Cazurile prezentate la Art. 1374 țin de părinte, minor și supraveghetorul angajat. În prima speță revin la unica probă pentru disculparea comitentului, la Al. 1 fiind chiar părintele: contractul cu supraveghetorul. La Al. 2 se lărgește aria parentală și se restrânge cea a prepusului, aici minorul. Apoi se revine și se transformă din nou în părinte, victima faptei ilicite a minorului putând opta pentru cine răspunde.
Animal să nu fii, nici proprietar, nici supraveghetorul acestuia. Ești bun de plată pentru pagubele sale. Și nicio scuză nu te poate disculpa, chiar dacă pur și simplu a scăpat de sub pază.
Eu mă uit la copiii scăpați de sub controlul părinților, la nepăsarea celor din urmă care nu găsesc niciun pericol în a-i lăsa din strânsoarea mâinii preț de o secundă sau mai grav, suficient de puține cât să se piardă în mulțime, să se autoaccidenteze sau să fie accidentați. Cu asta aș fi început secțiunea a 5-a, nu cu animale și lucruri.
