Fărădelegea lui Călin – Jidul civil
Contraindicat.
Contracarare și nu prea. Știința contraponderii găsește și aici, în Codul Civil, limita în vorba universală ochi pentru ochi. Nu mai mult. Drept să spun, n-am auzit cum e să dai, indiferent de postură, fără să lași urme. Încă sunt nedumerit unde se termină legitima apărare, fiindcă după, din agresat ce te afli, te transformi în plătitor de despăgubiri. (Art. 1360)
Gândeam că starea de necesitate găsește circumstanțe atenuante stricăciunilor produse pentru propria apărare, pentru protejarea bunurilor personale. Eroare. Reparații imediate, de parcă ai fi ca ăl îmbogățit cu mai puțină justă cauză. (Art. 1361)
Dai, crapă, însă pentru altul. Cine-i bun de plată? Terțul! (Art. 1362)
Totul pentru front, totul pentru… sănătatea și siguranța publică. Divulgarea de secrete comerciale (or fi, nu le mai sesizez eu), pentru astfel de situații, se permite. (Art. 1363)
Ce frumos se văd cuvintele, unele sub altele, aceleași…. Școlăreasca de baltă repetă cu totul titlul Art. 1364, se oprește la ,,… ordinul superiorului…” – îl adăugam de nu se vedea – ca să-i aplice făptașului un caracter ilicit și o tragere la răspundere. Dacă prima și a treia îndeplinire par a fi la discreția hazardului, regulamentelor interne și a unor dorințe de sus, am nedumerirea imixtiunii nelegiuirilor în ducerea la capăt a unui șir de fapte cu caracter legal.
N-o fi, numai că asemănările și stipulările exacte nu se pot desprinde cu totul de penal, cum nici dispoziția Art. 1365, ,,Instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale…”, nu poate fi întru totul adevărată. Însă e valabilă detașarea de hotărârile definitive ,,… de achitare sau de încetare a procesului penal…”, vinovăția, prejudiciul sunt treaba penalului.
Sănătos, bolnav, încă-n găoacea majoratului mic, în a coliviei justiției. la momentul fatal al cauzării de prejudicii, unul nu-i cu mintea întreagă. Cine poate dovedi contrariul…. De rău pentru făptaș. După 14 ani doar dovada lipsei de discernământ mai poate opri plata pagubelor. (Art. 1366)
Boala mintală… o povară. Vremelnică, permanentă, scutește de reparația prejudiciului. Tulburarea minții…. Dar pe cine păcălim? Bețivul, consumatorul de droguri… este răspunzător în fața legii. (Art. 1367)
Greșelile, chiar și din partea celui fără minte, nu pot fi scuzate și exonerate de răspundere mereu. Va plăti onorabil, în limita propriului patrimoniu. (Art. 1368)
Dovada. Art. 1369 vorbește pe limba Codului Penal. Influențarea, determinarea altcuiva să cadă-n păcatul nelegii aduce persoana persuasivă la masa restituirii prejudiciului. Aidoma. Să fie și aici împiedicarea, întârzierea chemării în instanță.
Mai mulți, deodată, chiar fără precizia fixării vinovaților. Răspundere comună, în solidaritate cu victima. (Art. 1370)
Pluralitate. Intenția, culpa, mărirea daunelor, neevitarea provocării lor… ajută doar la reducerea răspunderii la partea de daune provocate. Nu și la forța majoră, cazul fortuit. ((Art. 1371)
