Fărădelegea lui Călin – Uedul civil
Cum nu mă grăbește nimeni….
Am lăsat din secțiunea anterioară Art. 1350 separat. Pentru banalitatea de a repeta executarea obligațiilor contractuale. Pentru îmboldirea la reparația prejudiciului din neîndeplinirea îndatoririlor, nejustificat. Pentru înlăturarea regulilor contractuale în favoarea altora de aiurea, mai favorabile. Toate adunate pentru dânșii, autorii Codului Civil, întru reamintire.
Ultra generale informații. Să nu se creadă că nu mă documentez despre Codul lui Cuza, cel civil, în trei secțiuni, totalizând 1914 de articole.
Scutiri de răspundere. Mă încuviințez că suntem tot pe la contracte, tot la rememorări. Art. 1351 readuce în atenție forța majoră și cazul fortuit. Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat (în concordanță cu periplul ortodox de ieri). Fără să fie anunțat cu titlu pe măsură, avem parte de două noțiuni în Al. 2-3: ale celor două situații exoneratoare. Forța… – de-alde evenimente imprevizibile, externe, inevitabile și… absolut invincibile. Cazul… – ,,… care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat…”, valabil pentru persoana răspunzătoare, ,,… dacă evenimentul nu s-ar fi produs.”. Astea sunt vorbele, sinonimele…. Exonerări cu implicații: în ordinea aceasta – pentru cazul fortuit, automat și pentru forța majoră.
Doar cu specificarea că numai anumite situații legale pot transforma cazul fortuit în exonerare și doar pentru ,,Fapta victimei înseși și fapta terțului…”. (Art. 1352)
Abuzurile ies din discuție, drepturile exercitate astfel cer reparații. Dar, dacă prejudiciul creat reiese chiar din această exercitare, reparația nu are titlu de obligativitate. (Art. 1353)
Victimă să nu fii. Poți fi pus în situația păgubitului fără drept de reparație. Când paguba a fost cauzată de insul ce ,,… i-a acordat ajutor în mod dezinteresat…”. Când un lucru, animal sau edificiu, folosite gratuit, i-au cauzat stricăciunile. Dacă dovedește culpa gravă sau intenția, numai atunci poate obține despăgubiri. (Art. 1354)
Și logic, și repetir. Limitări și excluderi ale răspunderii pentru prejudiciile materiale produse: niciunele prin convenții, acte unilaterale. Când există intenția și culpa gravă. Doar clauzele ce ,,… exclud răspunderea pentru prejudiciile cauzate…” sunt valabile, pentru neglijență ori imprudență: pentru bunuri. La știrbirea integrității fizice, psihice, a sănătății nu se înlătură nicidecum răspunderea. Iar declarația prin care se acceptă riscul de a se produce un prejudiciu nu împiedică victima să renunțe la despăgubiri. (Art. 1355)
Ai aflat, n-ai aflat, anunțul ,,… care exclude sau limitează răspunderea contractuală…” are repercusiuni numai dacă victima știa de ele. Tot un astfel de anunț nu poate limita sau exclude răspunderea delictuală. Însă are valențele ,,… semnalării unui pericol…”. (Art. 1356)
Păi dacă vină nu e, nici reparații nu sunt. Deopotrivă și fapta este ilicită. Și este cuantificabilă și pentru culpa cea mai ușoară. (Art. 1357)
Particularizări. Întoarcerea la Codul Penal și cel procedural aferent, readuce în vizor aprecierea vinei după împrejurări, ,,… străine de persoana autorului faptei…” (și persoană , și autor!) și de statutul profesional al prejudiciatorului: ,,… profesionist în exploatarea unei întreprinderi.”. (Art. 1358)
Interesul și numai…. Legitim și serios. Prejudiciat de felul cum se manifestă, creator de aparențe pentru drepturi subiective. (Art. 1359)
